Săptămâna trecută, o întâmplare din Timişoara a fost viralizată în întreaga medie naţională. Pe scurt, chiar în centrul oraşului un individ a intrat la volanul unui Mercedes pe trotuar. Un pieton care era pe punctul de-a fi călcat i-a atras atenţia şmecherului pentru fapta sa, primind, în schimb o rafală de flegme. Înjurăturile nici măcar nu se mai pun aici. Atenţie, bolidul era cu număr de TM, asta ca să lămurim o chestiune, fiindcă s-a cam încetăţenit ideea preconcepută că toţi ghiolbanii din traficul timişorean sunt cei cu maşini având numere de MH, GJ, eventual CS. Nu, există astfel de specimene şi la volanul unor automobile cu TM.
Este un caz singular în Timişoara un astfel de derapaj? Nici pe departe. Pe străzi, fiindcă tot am vorbit de maşini, e plin de astfel de bizoni, fără nici cel mai mic respect faţă de ceilalţi participanţi la trafic. Sau biciclişti, motociclişti ori pietoni. Nu de puţine ori am văzut şoferi accelerând într-o baltă, doar pentru a-i stropi pe cei din jur. Iar apoi râzând în hohote pentru de cât de grozavi au fost şi ce vitejie neamaivăzută au comis. La fel cum nu puţini sunt mitocanii care circulă, inclusiv când e frig, cu geamurile deschise, cu boxele urlând la maxim, ca să audă toată lumea că au ultimele „hituri” ale lui Salam, Vijelie sau Minune. De câte ori nu vezi chiştoace sau gunoaie, chiar peturi zburând din maşinile aflate în trafic? Şi da, sunt tot timişoreni. Promovat mult în toată media a fost în urmă cu ceva timp şi un anume Bebe Sabie care dansa lasciv pe maşină, chiar în faţa Palatului Administrativ. Da, atunci a fost şi o chestie cu iz politic, individul fiind fin al preşedinelui CJ Timiş, şi al PNL Timiş, Alin Nica. Dar tot timişorean este.
Dar problema nu se reduce doar la trafic. Trotuarele sunt pline, chiar la câţiva metri de coşurile de gunoi, de multe ori goale, cu mai toate gamele de deşeuri. Acum predomină măştile de protecţie uzate. Da, să vină Primăria să le culeagă, dar nesimţitul care aruncă cu petul pe trotuar nu trebuie avertizat? Cei mai mulţi însă întoarcem capul atunci când vedem astfel de lucruri. Şi da, există la polul opus şi unii timişoreni care ridică de pe jos petul sau pachetul gol de ţigări „scăpate” de nesimţiţi. Râdem de isprăvile din „Republica Vaslui”, dar, anul trecut, şi în Timişoara s-a întâmplat ca un bărbat să-şi bată soţia în faţa copiilor, în plină stradă. Era tot timişorean. Nu am avut o iarnă grea până acum. Dar atunci când au fost şi zăpezi, cei mai mulţi timişoreni îşi curăţau trotuarele din faţa casei, dar erau mulţi şi care nu făceau acest lucru, aşteptând probabil să vină guvernul sau primăria să le cureţe. Şi tot timişoreni sunt, nu „vinituri”, aşa cum le place unora să creadă. Ne place să vorbim de multiculturalitatea, diversitatea şi toleranţa Timişoarei. Dar anul trecut am văzut multe istericale – e drept că şi întreţinute politic – la un festrival LGBT.
Aceste rânduri nu sunt despre politică. Sau sunt într-o măsură în care mai tot ce se întâmplă într-o societate are, la urma urmei, o legătură cu politica. Aici e vorba de, cum spun românii, (şi) de cei „şapte ani de acasă”. Sau, cum ar spune alţii, de învăţarea socială, de-a imita unele comportamente. Ori, în societatea noastră, şi să nu ne închipuim că timişorenii sunt altfel, sunt promovate (de televiziuni mai ales) „valori” care se comportă exact ca şmecheraşul cu Mercedes. Descurcăreţii, şmecherii, îmbogăţiţii psete noapte, interlopii, mardeiaşii, botoxatele reprezintă „modelele” zilei. Probabil şi „Sabie”, de care am vorbit mai sus a ajuns un model.
Se vorbeşte de foarte multe ori, până la a deveni un clişeu, de „spiritul Timişoarei”. Da, el există, şi încă este majoritar în Timişoara. Dar la fel de bine regăsim şi „spiritul şmecheraşului” şi trebuie acceptat că acesta există în Timişoara, chiar dacă nu într-o pondere foarte mare. Şi s-a văzut acest lucru în comentariile de susţinere pentru Adrian Borugă, pietonul din ştirea iniţială. Problema este că, pentru ca „şmechearaşii” să fie cât mai puţini, e nevoie de mai mulţi „Adrian Borugă”. Şi nu doar pe tastele telefoanelor şi laptopurilor. Ci şi în viaţa reală, pe stradă. Şi în primul rând, dincolo de bătăi cu pumnii în piept, trebuie să recunoaştem că există şi acea Timişoară mai puţin dezirabilă, a şmecherului cu Mercedes şi multe flegme la purtător.
Comentarii prin facebook