„L-am văzut pe domul Robu schimbat, mai umil. L-am văzut mai umil în sensul că nu a mai repetat acele greşeli pe care le-a făcut în trecut şi faţă de mine, dar mai ales faţă de cetăţeni.”. Zicerile de mai sus aparţin preşedintelui PNL Timiş, Alin Nica, şi îl vizează pe fostul primar al Timişoarei Nicolae Robu. În fapt, Nica arată unul din marile “atuuri” pe care le-ar avea Robu în cursa sa pentru un nou mandat de primar, dar şi un important argument pentru care PNL Timiş este pe cale de a-l susţine: umilinţa. Şi asta după o lungă perioadă în care Robu şi actualii lideri ai organizaţiei, în special tandemul Nica – Dănuţ Groza, s-au “alintat” ca la uşa cortului.
Evident, nu doar umilinţa de care ar da dovadă, îl califică pe Robu pentru a candida din nou sub umbrela PNL. Ar fi trei sondaje, spune Nica, fără însă a spune ce tendinţă arată aceste cercetări, una deloc favorabilă lui Robu. Şi nu spune nici faptul că o candidatură a lui Robu pentru PNL îi potenţează lui Nica şansele pentru un nou mandat în fruntea CJ Timiş. De fapt aici este schepsis-ul ştergerii expectoraţiilor reciproce între Nica şi Robu.
Dar să revin la “umilinţa” lui Robu. Nu ştiu cât este ea de reală – într-adevăr a început să “ierte” apărările adverse la fotbal şi nu le mai trage câte Z.E.C.E. sau 20 de goluri, dar asta şi fiindcă nu-şi mai găseşte fraieri de serviciu – , dar dacă în percepţia lui Nica, Robu a devenit un individ umil, aşa o fi. Doa în politică se lucrează cu percepţii.
Altceva m-a iluminat la zicerea lui Nica. Dacă pentru PNL-işti “umilinţa” este o virtute, am înţeles în sfârşit comportamentul PNL în faţa PSD. Unul slugarnic şi umilitor. Nu mai departe decât în această săptămână, când liderii PNL au decis să aprobe “în orb” răspunderea Guvernului Ciolacu pentru unele măsuri fiscale. O răspundere de care PNL-iştii au aflat de la televizor şi despre care nici acum n-au habar ce înseamnă. Sigur, cu o zi înainte de-a vota într-o extrem de mare majoritate acest “cec în alb”, într-o şedinţă informală, un fel de terapie de grup, PNL-iştii s-au mai învârtoşat un pic, să demonsteze “pe surse” că şi sclavii au personalitate. Cu puţin imaginaţie, ar putea ajunge chiar gladiatori. Precum Rareş Bogdan, care pentru a mia oară s-a zburlit la PSD de genul “Luaţi-l de pe mine ca să nu-l omor!”.
Ca de fiecare dată însă când le-a ajuns umilinţa la os, când a fost să voteze, PNL-iştii au votat-o cu bucurie. Au mai tras ei nişte imaginare linii roşii, pe care le-au şters ulterior, pe principiul “umili, umili, dar cu bani în buzunar”. Fiindcă aici e miza “ospătarilor” (apud Vasile Blaga) din PNL, mormanele de bani şi sinecuri la care au acces, fiind la guvernare, chiar şi în postura de slugi la PSD.
Sigur, smerenia este un precept biblic, care te învaţă să fii umil şi să întorci obrazul la fiecare palmă primită. Numai că PNL-iştii o să facă „scurtă” la gât de câte ori au întors capul la palmele primite de la PSD. Asta ca să nu spun că “palmele” PSD-iştilor aduc mai mult a flegme. Iar de la atâta întors capul, PNL-iştii ar putea rămâne (şi) fără el. Fiindcă fără electorat au cam rămas, în urma nenumăratelor umilinţe. Dar e bine totuşi că la Timişoara au găsit în fine un om “umil”. Fiindcă tot mai mult pare că un PNL-ist bun e un PNL-ist umil.
Comentarii prin facebook