Este că ne-a uns pe suflet poziția premierului Marcel Ciolacu în cazul refuzului reconfirmat al Austriei de a ne vota accesul în Spațiul Schengen? Că România va fi fermă, nu se va mai lăsa călcată în picioare de străini, nu vom mai sta ghiocel în fața imperialiștilor și vom deveni tari ca stânca în fața actelor de nedreptate la care ne-au supus în politica zilelor noastre? Dacă convenim că ne-a plăcut poziția bărbătească a premierului PSD Marcel Ciolacu, atunci să fim de acord și cu faptul că vin alegerile.
Specialiștii în drept internațional opinează că politicienii aflați la putere la București fac același lucru făcut și de oficialii de la Viena când au folosit subiectul Schengen în scop electoral, cu ocazia alegerilor regionale din Austria, adică reacționează în cheie electorală. Atacarea Austriei la CJUE pe tema Schengen este o abureală, atâta timp cât a trecut termenul de atac de după refuzul din decembrie 2022. Apoi, aceiași opinenți în politică externă spun că eventual poți ataca Comisia JAI, nu Austria, iar asta arată că vorba premierului Ciolacu a fost pentru uzul nostru intern, nu pentru un efect practic în plan juridic extern.
Nu mai zăbovim mult asupra modului de funcționare a unui veto într-o comisie. La urma urmelor, este vorba de o decizie politică, despre lipsa de încredere a unui stat față de capacitatea unui alt stat să-și apere interesele prin instituțiile sale. Stat care poate fi pregătit tehnic (și nici acolo nu stăm chiar așa bine, vezi lipsa unui scaner în portul Constanța), dar care nu poate prezenta încredere din punct de vedere moralmente funcțional. Dormi liniștit în casa ta dacă nu verifici tu seara încuietoarea? Lași totul în baza firmei de pază a cuiva în care nu ai încredere?
Firește că nu, iar asta invocă astăzi Austria. Dincolo de aceste argumente care poate că ar sta în picioare este cât se poate de evident că Austria poate fi mânată în acest refuz și de influența externă a părintelui de la răsărit, dar asta este o altă discuție și devine secundară atâta timp cât noi nu ne știm chiar în regulă cu lucrurile de acasă, atâta timp cât aflăm că nu facem nicio captură de droguri doi ani de zile într-un port precum este Constanța.
Dar tot premierul Marcel Ciolacu a spus și că la întâlnirea recentă cu CEO OMV i-a cerut acestuia să-și folosească diplomația economică în fața guvernului austriac în chestiunea Schengen. Adică cum? Păi România vrea un mare succes în problema liberului acces în Europa, iar OMV vrea modificarea legii offshore în sensul renunțării la dreptul de preemțiune al statului român la momentul comercializării gazului extras din Marea Neagră, evitându-se, de pildă, situația ca OMV să-l vândă Ungariei, că așa e cu piața liberă și relațile externe.
Au sărit liberalii să spună că așa ceva nu este negociabil, fiind o chestiune de securitate energetică. Dar lucruri din astea se mai fac în politică. Primești Schengen, dai liber comerț la gazul din Marea Neagră. Întrebarea care se pune e ce i-ar fi mai la suflet alegătorului român. Avem garanția că ținându-ne patrioți și necedând în problema offshore vom avea gazul mai ieftin și vândut prioritar consumatorului român? Dacă austriecii nu au încredere în instituțiile statului român, noi de ce am avea? Suntem siguri că traficanții bagă droguri în țară pentru că sunt mai deștepți ca statul sau statul e complice cu ei, în dauna interselor populației sale?
Vom fi siguri că nu vom vinde altcuiva gazul, cu acceptul acționariatului român al firmei exploatatoare de gaz? Sau că vom noi vom avea gazul mai ieftin, fiind de la noi din bătătură? Contează toate astea? Oare PSD nu va fi preferat de cei ce vor să voteze acest partid, indiferent de ce troc va face Ciolacu? Și dacă va pierde alegători, oare în ce direcție o vor lua ei?
Comentarii prin facebook