Sigur că povestea asta cu urmărirea penală a lui George Simion, președintele AUR, cu câteva zile înainte de alegerile europarlamentare poate fi o chestiune de justiție. Așa ar trebui să fie. Dacă trecem de credința asta în sistemul democratic și bănuim altceva, sigur că ne putem întinde la alte povești. Speța constă în senzația și nu numai a parchetului că partidul AUR l-a ajutat fraudulos pe Silvestru Șoșoacă, partener de divorț cu mai celebra Diana Șoșoacă, să candideze ca independent pentru o poziție de europarlamentar. E vorba de strângerea de semnături care să-l ducă pe dl. Șoșoacă pe buletinul de vot și de aici nu mai este decât un pas până la încurcarea partidului SOS al Dianei Șoșoacă în tentativa de a accede în Parlamentul European.
Dacă vreți, e ca o bătaie între galerii de fotbal. Nu e ceva rafinat, nu e o confruntare de idei și doctrine esențiale politicii paneuropene, ci o „ba pe-a mă-tii” din partea lui George Simion și AUR pentru Diana Șoșoacă și SOS al ei, o bârfă de consum ieftin în zona suveraniștilor pro-Kremlin. Dacă rămâneam la galerii de fotbal, George Simion și-ar fi dat întâlnire sub un pod cu Diana Șoșoacă și se cafteau până la epuizare, dar cum nu mai suntem în zona aia, personajele s-au încurcat în lege. Ba liderul AUR a folosit prilejul să dea vina pentru ce i se întâmplă pe toate statele paralele posibile: cel paralel cu legea, cel paralel cu bunul simț și cel paralel cu școala și educația.
Tocmai din pretext de victimizare nu știu dacă era bine să apară acest caz înainte de alegeri, dar tot noi am zis că vom crede că este vorba de o pură nevoie de justiție, nu altceva premeditat. Dar dacă tot a apărut, să vorbim despre el cât mai scurt, monosilabic, pentru adepții lui Șoșoacă. Pentru o igienă cât mai bună a clasei politice europene și pentru o piedică pusă acestei dudui pe scena românească, sigur că era mai confortabil să lași subiectul să moară, fără urmăriri penale la parchet, fără spectacol public și altele.
Șoșoacă ar fi spus atunci că sistemul vrea să o scoată din joc și l-a pus pe tânărul Simion – și-așa bănuit într-o anumită parte din zona „patrioților” că ar avea treabă pe la SRI – să-l arunce pe dl. Silvestru Șoșoacă pe listă, alături de dna Șoșoacă, pentru mai multă confuzie și împrăștierea voturilor în familie. Dar n-a fost așa, sistemul a funcționat, fie că nouă ne era mai bine fără disperați din ăștia pe scena politică, iar Bruxelles-ului și mai bine. ”Este o lucrătură a AUR-ului pentru a încerca să oprească ascensiunea SOS România”, povestea președinta SOS în presa centrală, beneficiind de funcțiile democrației, la urma urmelor.
În Parlamentul European vrea să ajungă, în justiție vrea să-și câștige dreptatea din lupta cu Simion și soțul Silvestru, dar toate astea sunt de rahat și oricând ne-ar da pe mâna rușilor să ne arate ei democrație, nivel de trai și sistem de conducere al societății. Să presupunem că Diana Șoșoacă ar fi încurcat liderii unei societăți cu alteia, de care ar trebui să-i fie mai teamă? De conducerea de la Moscova sau de cea de la București, de la Bruxelles?
Oare ce căi de atac ar avea să conteste toate relele ce ar vrea să i le facă sistemul de la Moscova? Acolo ar fi sfârșit aruncată de pe balcon, nu apărată de un sistem democratic pe care-l înjuri și vrei să-l distrugi cu mâna rușilor. Pare frustrant pentru noi ceilalți care am suferi de pe urma demersurilor unora ca Diana Șoșoacă. Cu toate acestea, e mult mai sănătos așa. De un sistem democratic trebuie să se bucure și cei care nu dau doi bani pe el. Trebuie?
Comentarii prin facebook