Spunem deseori despre un primar la ceas de bilanț că n-a făcut nimic. Și apoi completăm că trăim vremuri în care e mai bine ca un primar să nu facă nimic. Da, se întâmplă în România anului 2024 și sunt localități în care dacă nu faci nimic ca edil poți fi socotit un erou care a rezistat mafiei imobiliare și n-ai făcut porcării cum sigur ar fi făcut mulți alți mprimari în locul tău. Poate că într-o astfel de cheie fatalistă putem vorbi în Voluntari, Bragadiru, Otopeni sau alte localități din Ilfov. De ce nu și în zona metropolitană a Clujului, Timișoarei sau a altor mari orașe, dar sigur nu trebuie să fie un alibi pentru un primar de mare oraș.
Despre Dominic Fritz nu poți spune că n-a făcut nimic, dar poți conveni cu partenerul de dezbatere că n-a rupt gura târgului. Chiar și-așa, dacă am putea spune cu mâna pe inimă că Dominic Fritz n-a făcut măgăriile cu care ne-au obișnuit alți primar, de aici sau de altundeva, vom zice că e bine. Ne amintim că am avut două mandate primar care se mulțumea să spună că n-a știut că șefa de personal scrie testele de angajare, n-a știut că șeful de la Piețe e băiat bun la mesele interlopilor sau că șeful de la Patrimoniu face afaceri cu administratorii cimitirelor și asta e doar ce-am aflat.
Nu știm totul, dar faptul că multe proiecte imobiliare s-au amânat până în vremuri „mai bune” ne-ar spune că putea fi și mai rău decât ca un primar să nu facă nimic. Pentru primul mandat i-am căutat scuze lui Dominic Fritz și n-a trebuit să umblăm mult după ele, căci știm cât de greu a fost să-și remodeleze organigrama. Nici n-a reușit, dar asta nu mai poate fi un alibi pentru al doilea mandat. A preluat o termoficare împovărată de datoriile altui primar, dar după patru ani în care n-am aflat mare lucru, vin alți patru înc are măcar o logică a reconstrucției sistemului de termoficare are trebui să primim cu titlu informativ.
A făcut câte i-a mai lăsat primarul de dinainte, dar marele său proiect a fost o nouă mentalitate. Am luat fără să mestecăm acest proiect și pentru a-i da timp să respire, să cadă, să revină și să o ia de la capăt, iar mulți dintre noi ne-am făcut că-l înțelegem.Acum intrăm în al doilea mandat și nici măcar susținătorii nu-i mai pot da cecuri în alb. Ne vom bucura pentru cât de bine vorbește româna, germana, engleza, maghiara, sârba sau franceza, de fluiditatea discursului său în toate aceste limbi, comparativ cu ce-am avut înainte, dar nu va suficient atâta.
Vom vrea un primar care să arate că știe ce are de făcut și poate să facă ce știe că are de făcut. Nu de puține ori, în primul mandat a lăsat impresia că nu știe și că aparatul din subordine bâlbâie. Cu siguranță nu am fost în pielea lor și nici n-aș vrea să fiu. Dar acestea au fost așteptările, iar când dai cel mai mic semn de slăbiciune ești mâncat în lumea asta. Poate e mai bine că pentru al doilea mandat n-a promis mare lucru, dar încet-încet să observăm că lucrurile încep să se miște. Iar pentru asta nu lipsită de importanță este și formula politică prin care își va asigura majoritatea.
Va fi un mandat al naibi de complicat politic. Primarul nu va mai avea majoritate plătind cu „mărunțiș” votul de aur. Va trebui capacitat un partid, un partid flămând, iar asta îl va costa în planul imaginii. Dacă nu plătește, mandatul îi va fi un eșec, iar următorul contracandidat sigur nu va mai și același Robu ușor de învins. Un alt candidat de forță pregătit de marile partide nu-i va mai face campania din 2028 la fel de ușoară. Fără a arăta forță, siguranță, știința lucrurilor, ceea ce n-a făcut-o până acum, al doilea mandat îi va fi ca un mers pe sârmă. Fără plasă de siguranță.
Comentarii prin facebook