La 1 iunie 1980, Politehnica Timişoara câştiga al doilea şi ultimul său trofeu. Cupa României. Asta deşi organizatorii trecuseră la numele câştigătoarei echipa din Bucureşti, marea favorită a ultimului act. S-a împotrivit însă Gnereraţia de aur a Politehnicii, care în acea tomană avea să elimine din Europa marele Celtic.
În finala disputată pe stadionul 23 August din Bucureşti, Poli învingea Steaua cu 2-1, după prelungiri.
În acel an, Poli va termina doar pe locul 10 în Divizia A. În urmă cu ceva timp, Steaua zdrobise Poli, în campionat, cu… 7-1! Roş-albaştrii din Ghencea aveau o trupă de clasă, care pierdea titlul la golaveraj în faţa Craiovei ce va deveni Maxima.
La Poli, responsabil tehnic era Jackie Ionescu, iar în teren s-au aflat: Suciu – Nadu, Şerbănoiu, Păltinişanu, Vişan – Manea, Dembroschi, T. Nicolae (Nucă) – Anghel, Nedelcu (O. Roşca), Cotec.
Steaua a deschis scorul prin Tudorel Stoica, viitorul căpitan al Stelei care va fi una dintre marile echipe europene ale celei de-a doua jumătăţi din deceniul următor. Apoi Adi Manea îl provoacă pe Răducanu, acesta „muşcă” momeala şi Rainea îl elimină. În 10, Steaua va pierde teren. Cu puţine minute înaintea pauzei, Viorel Vişan prinde un şut de zile mari şi egalează. Nici un gol în partea secundă, se intră în prelungiri.
Corner executat de Imi Dembroschi în minutul 95, cap Dan Păltinişanu, 2-1 şi Cupa e la Timişoara…
Aşa s-a scris pe scurt istoria unui meci ce emoţionează şi astăzi suflarea alb-violetă.
Prea puţine trofee pentru o formaţie atât de emblematică, însă acea generaţie va rămâne una specială mai ales pentru suporterii mai în etate ai echipei viola.
Comentarii prin facebook