Aflarăm cu stupefacție că fostul primar și candidat liberal Nicolae Robu ar mai vrea o tură în politica mare la Senat, deși are nepoți de crescut acasă și Dominic Fritz a decretat în campania electorală nu demult încheiată că Nicolae Robu ar fi un excelent bunic. Stupefacția despre care vorbeam mai sus acolo ar trebui căutată, la nepoți. Ei ar putea fi indignați că bunicul nu mai are timp pentru plimbat prin parcuri, plecând aiurea la București, în Senat. Altfel, nu e nimic anormal ca un poltician să nu mai vrea să plece din freamătul, aplauzele, dezbaterile, mâncătoriile, combinațiile și alte rahaturi din interiorul unei filiale județene aflate pe cale de dispariție, cum este cea liberală în Timiș.
Pe vremea când PSD nu era chiar așa de puternic în Timiș și Timișoara, pe motiv de nefrecventabilitate în orașul revoluției, un candidat social-democrat trimis să piardă în fața lui Gheorghe Ciuhandu sau chiar Nicolae Robu primea la schimb un loc pe lista de candidați pentru parlamentare. Dacă vreți, era ca un spor de rușine. Candidatul urma să încaseze pumni în gură din punct de vedere electoral de la favoritul cursei și pentru așa ceva urma să odinească patru ani în parlament. Nu era o regulă sută la sută, dar de vreo două ori s-a întânplat să fie așa.
E, pentru un pierzător de la PSD cu câteva mii de voturi amărâte nu era anormal să meargă în parlament, ba chiar era privit în filială ca un Rambo crestat cu brișca în luptele electorale. Acum, un Nicolae Robu care a adunat peste 40.000 voturi de ce să nu vrea în Senatul României? Ar fi primul looser de acolo? Firește că nu, iar faptul că filiala oricum n-are oameni mai atașați locului și se gândește să trimită la București un Vasile Blaga sau un Cristian Bușoi, nu face decât să-i valideze curajul lui Nicolae Robu, așa pierzător cum a ieșit el din lupta cu Dominic Fritz.
O chestiune face, totuși, diferența dintre candidații recompensați de PSD cu trimiterea în parlament și Nicolae Robu, care a declanșat un imensa scandal în filială revendicând locul unu pe listă la Senat. Nicolae Robu n-a știut să piardă. N-a știut să piardă în relația directă cu contracandidatul, dar n-a știut nici să-și pregătească această plapumă de vreme rea în filială, pentru când îl apucă plictiseala cu doamna acasă.
Când primarii PNL erau răniți în orgoliu după ce Alin Nica a fost dat afară din filială, Nicolae Robu mergea cu făptașii pe centura Timișoarei, să ia lumină din candela PSD. Apoi nici măcar PSD n-a fost bun, după ce a văzut scorul și înfrângerea. Din cauza PSD a pierdut dumnealui, căci Timișoara nu vrea PSD. OK, pe final a venit cu scuza că orașul ăsta mare și frumos s-a săturat de politicieni și voia un independent la șefia administrației. Că el l-ar fi bătut fără probleme pe Fritz dacă mergea de capul lui să candideze, independent, fără ajutorul PNL. Frumoase și inteligente pregătiri pentru o revenire în forță de pe listele unui partid, nu?
Dar Nicolae Robu ar avea acum, în toamnă, o ocazie numai bună să ne arate cum va câștiga en-fanfare un candidat independent în Timișoara. Să adune acele 40.000 de voturi sub formă de semnături și n-ar avea o mare problemă să arate lumii cât de iubit este el în Timișoara și Timiș. Și nu se mai încurcă cu partidele astea inutile.
Comentarii prin facebook