A venit şi prima zăpadă din această iarnă la Timişoara. Nu una foarte mare, dar suficient să lase în urma ei multă mizerie, atât pe străzi, cât şi pe trotuare. Primăria a intevenit cât a intervenit, în special pe bulevarde şi străzi principale, şi mai puţin pe drumurile lăturalnice. Evident că acest lucru a produs multe nemulţumiri, oarecum îndreptăţite, în rândul riveranilor acestor străzi. Dar să fim cinstiţi, sunt drumuri periferice pe care nu se intervenea aproape niciodată. Asta nu înseamnă că intervenţia municipalităţii a fost grozavă. Dar despre altceva e vorba în acest text.
De exemplu, nu am văzut multe nemulţumiri la adresa celor care nu şi-au deszăpezit trotuarele din faţa caselor, firmelor etc. Luni dimineaţa am făcut o plimbare mai lungă şi am remarcat că la nivel de trotuare se stă mult, mult mai rău decât în cazul drumurilor. Fie că e vorba de trotuare în faţa caselor sau blocurilor, fie de firme. La spaţii comerciale în general a fost OK. Aş aproxima că din patru case, doar la una era curaţat trotuarul. E adevărat şi faptul că, fiind o perioadă de „libere”, mulţi proprietari nu erau acasă. Ceilalţi cu trotuarele necurăţate, probabil or fi „suveranişti”. E trotuarul lor, fac ce vreau cu el. O fi aşa, dacă trăieşti în sau la marginea pădurii. Într-o comunitate însă trebuie să repecţi nişte reguli.
Amintesc aici că deszăpezirea trotuarelor din dreptul locuințelor și firmelor revine proprietarilor, amenzile pentru cei care nu-şi curăţă trotuarul ajungând până la 2.500 de lei. Sancţiunile în acest sens sunt mai vechi, din 2017, fiind în sarcina Poliţiei Locale. Probabil că nu s-au dat niciodată şi de aceea multora nu le pasă. Să nu credem că acolo unde e mare rânduială, aceasta s-a întreţinut doar prin conştiinţă. O fi şi conştiinţă, că “aşa se face şi trebuie”, dar şi… amenzi usturătoare. Am văzut români exaltaţi că, de exemplu în Dubai e foarte curat, menţionând încântaţi că acolo sunt amenzi de mii de euro dacă arunci un chiştoc pe stradă. Apoi, aceeași români… îşi stingeau chiştocul de trotuar, tacticos cu călcâiul. Adică amenzile mari ne sperie şi, în consecinţă, putem fi şi civilizaţi.
La noi însă, şi mă refer acum doar la Timişoara. ne plângem că e mizerie, că primarul nu frace nimic. Dar tot timişorenii fac gropi clandestine de gunoi, îşi aruncă mizeriile la colţ de stradă şi chiştocul din maşină. Probabil cei care fac aceste lucruri mai cu obstinaţie sunt şi cei mai nemulţumiţi. Vin cu un alt exemplu. S-a schimbat în mare parte flota de transport. După doar câteva zile de rulaj, în tramvaie şi autobuze timişorenii îşi „uitau” de toate: coji de banană, ambalaje de snacks-uri, coji de seminţe, șervețele folosite, gume lipite sub scaune, chiar chiştoace. Unii lăsau posterităţii şi tot felul de mâzgăleli cu markerul. Şi ăştia probabil urlă primii că e mizerie în tarmvaie. Mai amintesc de “bizonii” din trafic, care circulă cum vor muşchii lor şi parchează unde le taie capul?
Evident că nu toţi timişorenii sunt aşa. Evident că avem o majoritate mai tăcută şi mai cu bun simţ, care se comportă – sună a clişeu aici, dar mi-l asum – în “spiritul Timişoarei”. Dar avem şi o altă Timişoară cu o minoritate vocală, veşnic nemulţumită, care se comportă precum în junglă. În schimb, au mari pretenţii ca Primăria şi Guvernul să le tot dea şi să le tot facă. Inclusiv să le cureţe trotuarul din faţa casei. Aceste rânduri nu sunt despre politică. Dar cred că această minoritate turbulentă e votantă de suveranişti şi ciudat cu nădragi roşii.
Dincolo de a-l parafraza pe JFK, spunând că trebuie să ne întrebăm mai mult ce facem noi pentru Timişoara, decât ce face Timişoara pentru noi, în cazurile de mai sus e vorba şi de multă nesimţire, “misecuvinism” şi lipsa aproape totală a celor şapte ani de acasă. Şi în mare măsură şi de următorii ani de la şcoală…
Comentarii prin facebook