Foarte probabil, săptămâna viitoare Guvernul Bolojan va cădea în urma moţiunii de cenzură depusă de noua alianţă PSD – AUR, probabil plăsmuită într-un hotel din Timişoara. Că nu doar lucruri bune îşi au originea în Timişoara! Sigur, e democratic să dai jos un guvern prin moţiune de cenzură. Nu ştiu cât de iresponsabil e acest lucru într-o situaţia internă şi externă mai mult decât complicată. Şi mai iresponsabil – se poate vorbi şi cât de democratic – este faptul că cei care vor căderea guvernului nu au nici cea mai mică idee ce vor pune în loc. Mă rog, în fară de haos. Fiindcă momentan, PSD – AUR este o alianţă a haosului, formată din principalul partid al Sistemului (PSD) şi partidul care se pretinde anti-Sistem, dar controlat de oameni din cea mai putredă zonă a Sistemului.
Ce va fi după căderea guvernului? Marea problemă este parcursul României. Continuăm drumul spre Europa sau ne întoarcem spre Rusia? O Rusie umilită de alegerile din Ungaria şi care acum are mare nevoie de o altă ţară la butonieră. Altfel, dacă ne bazăm pe declaraţiile unor lideri de partide, precum şi de rezoluţiile luate de alte formaţiuni, situaţia este fără ieşire. Mă refer aici la faptul că PNL şi USR au votat rezoluţii potrivit cărora nu vor mai negocia un guvern cu PSD, dacă partidul lui Grindeanu va ajuta dărâmarea Guvernului Bolojan.
De asemenea, Sorin Grindeanu a afirmat că PSD nu va face o alianţă cu AUR, la fel cum George Simion a anunţat că AUR nu va face guvern cu PSD. Plus a mai spus şi preşedintele Nicuşor Dan că nu va încredinţa mandatul de premier unei coaliţii din care face parte AUR. Sigur, în România trădarea e o virtute, iar nerespectarea cuvântului dat o virtute. Dar să spunem că, de data asta, toată lumea îşi va respecta cuvântul.
În aceste condiţii, oricâte permutări şi aranjamente am face, avem o situaţie imposibilă, din care se poate ieşi doar prin alegeri anticipate. Excluse şi ele, mai ales din cauza PSD, ai cărui parlamentari vor vota şi o maimuţă premier la o a treia nominalizare de prim-minisitru, doar pentru a nu pleca c asă.
Această situaţie fără ieşire şi cu grave consecinţe asupra economiei, are şi un nume: Nicuşor Dan. „Geniu” al neutralităţii, el n-a intervenit nicio clipă, deşi atacul PSD la adresa guvernului din care făcea parte e vechi, de multe luni. Un guvern girat de Nicuşor Dan. Dacă o brută îşi bate nevasta în plină stradă, faptul că nu intervii nu este neutralitate, este laşitate. Nicuşor Dan este exact cel din ipostaza martorului care asistă pasiv la o astfel de scenă, proclamând echidistanţa. Sigur, atunci când PSD i-a pus pe masă o listă de procurori şefi, şi-a uitat neutralitatea acasă. Culmea, doi dintre aceştia fiind foştii şefi ai DNA şi Parchetului General, instituţii despre care Dan spunea că nu funcţionează.
Aşa-zisa neutralitate a lui Dan n-a fost pasivă, ci mai degrabă activă şi în folosul PSD. Partid care a ajuns să-i dea cu flit, fâcând pur şi simplu mişto de el, ca să folosesc un limbaj mai colocvial. Mă refer la momentul în care Dan negocia cu Grindeanu, în timp ce afară PSD anunţa alianţă cu AUR. Mai mult, nu e deloc imposibil să ajngem la o guvernare PSD- AUR. (Cât de constituţional şi echidistant este preşedintele când spune că nu va desemna un premier sprijinit de AUR?) Moment în care unicul său mandat va ajunge în istorie ca întoarcerea spre Est, după 35 de ani.
Fiindcă da, acesta este primul şi ultimul mandat. Spun mulţi că Dan a ajuns în slujba PSD şi a jucat tot timpul împotriva Bolojan, fiindu-i teamă de acesat în perspectiva viitoarele alegeri. Lucrurile stau însă taman invers. Dacă Dan îşi doreşte un al doilea mandat – şi a anunţat că şi-l doreşte – nu trebuia să-l facă pe Bolojan adversar, ci partener. Fiindcă, dincolo de multe limite, Bolojan se numără printre foarte puţinii oameni de onoare şi care-şi respectă cuvântul din politica românească.
Fapatul că l-a trădat pe Bolojan, face din actualul premier un adversar redutabil pentru Dan. Iar întregul electorat reformist, pro-european l-a părăsit deja pe Dan pentru Bolojan. Actualul preşedinte chiar nu mai are de unde să ia voturi. De la PSD exclus, iar în bula AUR-istă, de altfel foarte numeroasă, se râde în hohote de el. Dan a rămas în politică exact ca la acele evenimente oficiale în care arată total debusolat. Dacă mai cred unii că ar mai avea un as miraculos prin mânecă, se înşală. N-are nimic.
Şi fiindcă se fac comparaţii – justificabile de altfel – cu alţi preşedinţi, în primul mandat Klaus Iohannis s-a luptat cu „elefanţii” din guvern, atunci când PSD avea peste o jumătae de parlamentari. După câteva luni, Dan a fost mâncat deja de „şobolani” în condiţiile în care PSD a obţinut cel mai mic scor din istorie. Cu Băsescu în mod cert nu se ajungea în situţia de acum. Dacă facem totuşi un joc de imaginaţie şi Băsecsu era pus în situaţia în care este Dan acum, în mod cert rezolva problema, iar „şobolanii” erau prin cotloane.
Comentarii prin facebook