Ciuhandu mai vrea o tură

Candidează sau nu candidează? Este o întrebare care s-a tot pus în ultima perioadă în diverse medii vizavi de intenţia primarului Gheorghe Ciuhandu de-a mai candida pentru un mandat. Ar fi al cincilea. La fel ca înaintea alegerilor din 2008, şi chiar 2004, mesajele venite din zona primarului neagă o nouă candidatură. Şi totuşi… Răspunsul la întrebarea de mai sus e cert: da, candidează. Nu are rost să discutăm de „performanţele” administraţiei Ciuhandu. Sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. În afara unor unor opintiri sporadice, nu prea înţelegi nimic din acest gen de administraţie. Nu există niciun fel de strategie, nici pe termen lung, nici scurt, nici mediu. Tot ce se face este pompieristic, la plesneală. Mai punem nişte pomi, mai reparăm câteva bănci dintr-un parc, mai cârpim două drumuri. Toate luate aleatoriu sau în funcţie de cine stă în zonele respective. Ca să nu intrăm în detalii că pomii plantaţi în Timişoara sunt mai scumpi de câteva ori decât cei plantaţi la New York. Că există o ditamai direcţia care se ocupă de fonduri europene, cu angajaţi plătiţi regeşte, dar care n-a atras niciun euro. Dar ajungem în zona nepotismelor, a angajărilor făcute pe pile şi pe slugărnicii. În rest, nu auzim decât lamentări vizavi de guvernanţi. Care nu ne dau, nu ne fac etc. Nu sunt fan al Guvernului Boc, dar aşa cum nu-i corect ca un timişorean să se plângă că primarul nu-i curăţă trotuarul din faţa casei, nici edilii Timişoarei nu pot să aibă pretenţii să vină premierul să le facă treaba. Dar nu mi-am propus să analizăm aici prestaţia primarului. Ideea este că, cel puţin în acest moment, Ciuhandu nu numai că va candida, dar are şanse foarte mari de reuşită. O spun atât sondajele de opinie, cât şi unele elemente care vin în ajutorul eternului primar. În primul rând îl ajută faptul că celelalte partide nu şi-au anunţat candidaţii la primărie, deşi timpul până la alegeri nu mai e foarte lung. Şi aici e vorba în primul rând de PNL, partid care se bucură de cele mai multe simpatii în rândul timişorenilor, celelalte partide importante, PSD şi PD-L, având şanse minime de-a câştiga primăria. Nu se ştie din ce motive, liderul filialei PNL, senatorul Nicolae Robu, ezită să-şi anunţe candidatura mult aşteptată de ceilalţi liberali. În al doilea rând, Gheorghe Ciuhandu începe să fie perceput ca un lider local al opoziţie anti-PD-L şi anti-guvern. Or, gradul de încredere în principalul partid de guvernământ scăzând pe zi ce trece, se produce un fel de polarizare în jurul celui perceput ca adevăratul opozant al guvernării. Lucru care nu se întâmplă cu liderii PNL şi PSD. Mai mult, prin toate atacurile pe care prefectul portocaliu le face la adresa lui Ciuhandu, nu se întâmplă altceva decât să i se sufle vânt de la pupa. Dacă nu ar fi altceva decât o prostie din partea strategilor PD-L, ai crede chiar că sunt pe o mână cu Ciuhandu, în această strategie păguboasă. Fiindcă orice atacuri din partea unor persoane nefrecventabile sau cu o doză foarte mică de încredere se traduc în voturi în contul „victimei”. Aşa cum se vorbea cu niște ani în urmă că, dacă te atacă Vadim, e bine. Nu în ultimul rând, intră în discuţie şi valoarea contracandidaţilor, aşa cu s-a întâmplat şi în 2008. Atunci când nu puţini au fost cei care şi-au justificat votul pro-Ciuhandu astfel: „Ştiu că nu-i bun, dar nici nu poţi lăsa Timişoara pe mâna lui Ghiţă Vamă!”.