Cu ordonanţe tâlhăreşti date în miez de noapte pentru infractori şi impresionantele proteste care au urmat, am trecut cu vederea cel mai important eveniment al zilelor trecute. E vorba de construirea bugetului pentru anul în curs. Un buget făcut de guvern şi trecut cu votul aleşilor actualei puteri prin parlament pe repede înainte, fără prea multe discuţii. Oarecum, precum un tren expres printr-o haltă uitată de lume, halta fiind onor Parlamentul ţării.
Dăm puţin timpul înapoi spre sfârşitul anului trecut. Atunci când timişoreanul Sorin Grindeanu era nominalizat pentru funcţia de premier. Bucurie mare în Timişoara, deja ne vedeam un nou Cluj în perioada lui Boc, când investiţiile guvernamentale se revărsau peste oraşul ardelean. Ba, când făceam comparaţii între Grindeanu şi Boc, PSD-iştii locali erau extrem de iritaţi. afirmând că al lor comandant suprem o să facă infinit mai mult pentru Timişoara, decât Boc pentru Cluj. Unii nici nu concepeau că n-o să avem stadion într-un an, centură în câteva luni. Singurele discuţii erua dacă stadionul să fie de 42.000 de locuri (cum vrea Robu) sau ne mulţumim cu unul de 39.000 de locuri, să fie cu puţin mai mare decât cel din Cluj.
Înainte de începerea discuţiilor despre buget, la jumătatea lunii ianuarie, primarul Nicolae Robu face o listă cu 15 obiective care ar necesita investiţii guvernamentale. O listă trimisă atât premierului (probabil pentru ca acesta să nu se plângă ulterior că n-a ştiut despre nevoile Timişoarei), cât şi parlamentarilor de Timiş. Lista este oarecum similară cu cea din 2012, pe care Robu o compunea pe când îl avea pe Grindeanu alături în calitate de viceprimar. Respectiv: Centura Sud şi Vest; racord autostradă Sînandrei; spital regional; institut oncologic; maternitate nouă; stadion; sală polivalentă; reabilitarea Gării de Nord; centru intermodal mărfuri, respectiv pasageri; modernizarea aeroportului; muzeul Revoluţiei; angajamente pentru proiectul Timişoara – Capitală Culturală.
Unele dintre aceste proiecte au devenit şi amendamente la buget depuse de parlamentari de Timiş (evidenţieri: Pavel Popescu – PNL, Cornel Sămărtinean – PMP, Cătălin Drulă – USR). Şi cu ajutorul voturilor aleşilor PSD, aceste amendamente au fost aruncate însă la gunoi. Pe concret, Timişoara a primit zece milioane de lei pentru Spitalul de Copii (care n-au fost găsiţi însă în filă de buget) şi 15 milioane de lei pentru Institutul Oncologic. Pentru centură cică ar fi ceva fonduri, dar nu se ştie câte şi pe unde ascunse. Cam aceştia sunt banii prinşi de guvernul timişoreanului Grindeanu pentru Timişoara. Deja nu mai comparăm cu banii daţi de Guvernul Boc pentru Cluj, ci cu banii daţi de Boc pentru… Timişoara. În perioadă de criză! Şi asta în condiţiile în care se vorbeşte că ar fi crescut fondurile de investiţii extrem de mult. Or fi crescut, dar probabil pentru Teleorman, Olt, Giurgiu sau Dâmboviţa, de acolo de unde se trag cei mai mulţi membrii ai guvernului, başca adevăratul şef al Executivului. Cât despre Timişoara, poate vom primi mai mulţi bani la anul. Sau poate peste doi ani. Sau poate zece?
P.S. În mod extrem de curios, primarul Nicolae Robu n-a făcut niciun comentariu negativ legat de sumele infime primite de la guvern. De unde speculaţiile privind un blat Robu – Grindeanu. Unii spun că la mijloc ar fi şi o firmă care are monopol pe construirea trotuarelor din oraş.
Comentarii prin facebook