Ne-am putea înduioșa când Liviu Dragnea, Șerban Nicolae, Iordache sau Nicolicea și-au pus fața umană pentru a clama nevoia unui „moment zero”, o amnistie și-o grațiere care să spele „abuzurile” ce ar fi fost făcute de magistrați în instanțe. Să presupunem că aceste abuzuri au fost făcute, că n-om fi noi o țară perfectă în care toate ca să meargă șnur. Astfel că, după acest moment zero să ne apucăm cu toții de treabă pentru scoaterea României din rahat, construirea ei de la același zero, kilometru pe kilometru de autostradă, școală pe școală și spital pe spital. Zău că în anumite momente de fraiereală ai putea gândi că o astfel de treabă nu trebuie să fie neapărat o piedică în dezvoltarea României, ci un impuls pentru a depăși niște blocaje în societate. Da, Centenarul era o ocazie în care să se lege în hore ale unirii și ăla care și-a plătit taxele și impozitele, și ăla care nu și le-a plătit, și ăla de-a încasat TVA fraudulos, și ăla de s-a chinuit să-l achite până la ultimul bănuț. Poate că uneori justiția a fost nedreaptă și merită resetarea de care se vorbește la televiziunile PSD. Ar merita țara asta o minimă prezumție de bunăcredință? Foarte bine, îți spui, dar la un moment dat blândețea asta ți se năruie când observi cât de ticăloșit se lucrează.
Categoric, nu suntem în țara care trebuie pentru a avea astfel de trăiri. Nu știu ce exemplu să dau. Nici o țară super decentă, organizată și prea nordică, dar nici una balcanică cu șmenul în sânge. Hai să zicem Slovenia. Dacă în Slovenia s-ar da o astfel de amnistie și-o grațiere pe măsură poate că ai da din umeri: „Ei, și? Ce-i cu asta? Să le fie de bine”. Oamenii ar vedea această indulgență ca pe un cadou făcut de sistem, o iertare creștinească. A doua zi însă țara ar merge mai departe. Peste alte două zeci ani poate că un șef de stat va mai da o amnistie, dar până atunci justiția merge ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Anticorupția își vede de treabă, antimafia dă pe mâna instanțelor cât poate da, statistic vorbind, dar nu constați o tendință de a apăra mai degrabă infractorul decât contribuabilul cinstit.
Cum să accept în România însă amnistia și grațierea dincolo de aceste instrumente în sine? Eliberarea din închisori și anularea unor dosare cu tot cu acuzațiile din ele nu arată clemență, ci un fel de a fi. Nu am fost niciodată ca stat balcanic niște iubitori de lege și ordine. Furtul de la serviciu și un mic avantaj de pe unde apucai era o religie în timpul comunismului și vedem și astăzi cum tremurăm când cineva ne dă câte ceva gratis, fie că e lansare de supermarketuri, fie că e vorba de campania electorală. Dacă îți mai și construiești societatea strâmb, arătând omului de rând că nerespectarea regulilor nu se pedepsește, iar cinstea și corectitudinea sunt considerate o slăbiciune, atunci cu siguranță nu pot să privesc cu ochi buni tot ce se întâmplă astăzi în România.
Aproape tot ce se întâmplă astăzi în România nu cadrează în ceea ce numim respectarea legii. Fie că e vorba de chestiuni mărunte precum parcarea neregulamentară, fie că e vorba de selectarea gunoiului. Pe acest fond de dezordine aproape genetică statul te invită să nu-ți plătești taxele, pentru că dacă vei fi prins nu pățești mai nimic, doar o penalitate de 25%. Dacă furi din poșete în tramvaie, în 90% din cazuri nu ajungi să fi pus sub acuzare, dacă trafichezi influență, iei sau dai șpagă nu vei păți nimic din simplul motiv că nicio instituție din angrenajul care duce la sancțiune nu mai este motivată să-și facă munca, de vreme ce o va face degeaba. Polițistul, procurorul, judecătorul, de ce și-ar da viața pentru lege și dreptate dacă totul se năruie prin decizii politice?
Mai trist este că imunitatea societății în fața acestor boli cumplite va fi din ce în ce mai slabită prin plecarea oamenilor pregătiți, decenți și conștiincioși înafara țării. România va rămâne a blazaților, a inadaptaților la un sistem competitiv și democratic modern, cum ar fi o țară normală de adopție, din diferite motive, printre care și vârsta unora. Amnistia și grațierea nu sunt periculoase atât sub forma lor de gest umanitar oferit unor infractori, cât prin faptul că pregătesc totul pentru ca România să devină un sat fără câini. În prima etapă au legat câinii, apoi, dacă mai latră, îi și otrăvesc, iar hoții sunt înăuntru, nu afară, cum încearcă unii să ne convingă.
Comentarii prin facebook