Împreună cu mulți alți cetățeni ai municipiului Timișoara asistăm la neputința poliției locale de a curăța marginile străzilor și bulevardelor de hârburile de mașini aduse de niște șmecheri pentru afaceri cu piese. S-au ridicat multe, dar nu toate. Autoritățile au recunoscut de altfel că o mașină din această categorie trebuie să stea nemișcată 12 luni ca apoi să poată fi ridicată, în urma unei reclamații făcută de un cetățean de bine. Uneori ai impresia că legea e făcută chiar de către proprietarii de schroturi, ori de niște tâmpiți, ori de niște oameni depășiți de vremuri. De altfel, în general legile în România îți dau senzația că sunt făcute de cineva direct interesat de cum arată actul normativ respectiv și când spun asta nu mă refer la interesele lui Dragnea și ale pesediștilor corupți, ci chiar în spețe aparent mai puțin spectaculoase.
După Revoluție tot ce amintea de un abuz al comuniștilor era reglementat cu o lejeritate cultivată anume pentru a nu lăsa loc de alte agresivități ale autorităților. Dar vremea a trecut, nu mai poți gândi în ecuația asta, că statul te așteaptă la cotitură tot timpul, iar sub plapuma asta de gândire simplistă să își aranjeze unii apele. Nu dăm voie polițistului să folosească pistolul până nu-l întreabă și pe agresor dacă are și el sau nu o armă la el, ca reacția organului să nu fie disproporționată. Așa au ajuns cei ce trebuie să aplice legile niște „eunuci” în fața celor care le aruncă în silă o bancnotă ca amendă, eventual.
Bun, nu putem ridica mașinile de pe bulevarde, căci proprietarii știu șmecheria și le mută tot la 11 luni, chiar mai repede, să arate că sunt băieți eleganți și nu-și bat joc chiar așa tare de noi, ăialalții. Dar legea rămâne la fel, ca nu cumva să vină Miliția și să nedreptățească pe bișnițarul de piese. Cetățeanul corect poate să caute disperat după un loc unde să-și lase mașina, dar bișnițarul trebuie să fie bine protejat de niște abuzuri care ar putea veni odată și-odată. Dar evident că nu vin. Dacă o mașină staționează sub semnul care-i interzice acest lucru șansa conducătorului vehicolului să fie amendat este infimă, credeți-mă. Semnele de circulație, legile, regulile, bunul simț sunt facultative în România, de am ajuns să ne dorim mai multă autoritate ca niște disperați.
Chiar așa. Nu înțeleg de ce comisia de circulație din primărie pune semne de interdicție în privința staționării, de exemplu, dacă autoritatea nu are capacitatea de a sancționa nerespectarea acestora. Ca la avion. Nu vând atâtea bilete dacă n-am locuri. Vând doar câte am. Nu am polițiști locali să amendeze pe unul care își bagă picioarele într-o interdicție rutieră, atunci nu mai pun semnul decât în zonele unde am acoperire. Căci altfel ce se întâmplă? Ăla cu bun simț vine și respectă semnul, nu pune mașina în acel loc, ținându-l astfel rezervat numai bun pentru nesimțitul ce nu știe ce înseamnă respectarea regulilor. Este corect așa ceva, domnilor din primărie și poliția locală?
Cu ceva vreme în urmă aș fi fost tentat să protestez dacă în cartierul meu primăria ar fi impus sistemul de parcare Timpark. Cum așa? Eu, riveran, să trebuiască să plătesc pentru a-mi lăsa mașina în fața casei? Nu-i așa că ar suna inacceptabil? E, uite că nu mai gândim așa. Mai bine pune-mi, dom’le Robu, taxă de parcare peste tot, să plătesc, habar n-am, 100 de lei ca riveran, așa poate-poate nesimțitul ăla care-și lasă schrot-ul pe bulevarde își ia mașinile, că oricum n-ar avea ITP la ele să plătească abonament Timpark pentru 30-40 de mașini, iar dacă nu are abonament să ajungă la niște amenzi care-l descurajează să folosească spațiul public ca depozit pentru propria afacere. Se poate așa ceva, domnule primar? Mă rog frumos pentru un abonament Timpark. Dau banul nu îl cer, credeți că este posibil?
Comentarii prin facebook