Dacă nu știm mai nimic despre ce ne va oferi anul Capitalei Culturale Europene la Timișoara, ca și conținut, celor mai mulți dintre noi nefiindu-ne clar la ce evenimente să ne așteptăm, măcar ne bucuram ca gazdele să pornească cosmetizarea orașului în buna datină românească. Și dacă habar n-avea ce fel de cultură servește în 2021, de masă, de nișă, evenimente pentru care să-și cumpere de pe acum fracul sau din alea mai lejere în haine de strada, timișoreanul știa că administrația locală și județeană, poate și cea națională, nu vor lăsa orașul ăsta scorojit să fie vizitat în halul ăsta de valul de turiști. A auzit omul timișorean că primăria mai dă rateuri la finanțarea asociației care pregătește momentul, că fostul consultant Christian Torch vorbește de lipsa cronică a finanțării, dar și că guvernul a introdus pe lista obiectivelor de interes public bugetarea Timișoarei pentru 2021. Va cucăi în barbă la concertul unui mare oboist sau va da cu pleata de scenă la ACDC, va holba ochii la un vernisaj, la răcoare, sau va savura un film bun de artă aproape că nu mai contează, dar era important pentru omul timișorean că va fi pus covorul roșu și curățată soba mare, cum face bănățeanul la ceas de sărbătoare. Iar dacă numai cu asta se alegea de pe urma Capitalei Culturale Europene la Timișoara, tot era bine.
Editorial de Eugen Sasu
Apoi a aflat că nu va fi chiar așa. Simbolic, covorul roșu putea fi noul pavaj din Piața Operei. Ni s-a spus în 2017 că va fi gata până în 2021, dar doi ani mai târziu ni se comunică că nu se mai face. De ce? Că e mai complicat decât ne-am fi așteptat, că necesită săpături la mare adâncime pentru schimbarea utilităților, iar asta ar putea să mențină șantierul deschis până în mijlocul evenimentului, ceea ce nu se face. N-am știut-o noi asta, dar ei, administratorii, de ce n-ar fi știut-o? Dacă ar fi știut-o ar fi început mai din vreme, dar de ce ne mai mirăm noi de așa ceva? Muzeul Banatului nu va fi nici el gata. Când Carol Robert de Anjou l-a ridicat în șapte ani la începutul secolului XIV nimeni n-ar fi pariat că Titu Bojin, Sorin Grindeanu și Călin Dobra de la PSD nu vor reuși performanța reabilitării nici măcar în două decenii de lupte cu incompetența și birocrația.
Alt muzeu mai vreți? Avem unul de artă renovat deja de ceva vreme și nu știu cât de generos artistic ar fi el pentru nivelul unei capitale culturale. Dar haideți să pariem pe cel al Revoluției. Pentru turistul naiv, acesta e cel mai OK brand ce-l poate oferi astăzi Timișoara. A fost un dans al neputinței cu găsirea unui spațiu adecvat. Ministrele de la București și-au tot atribuit unul altuia, Apărarea spre Cultură prin CJ Timiș un imobil despre care aș zice că nu va fi gata și ar fi bine să mă înșel. Filarmonica funcționează, dar n-ar fi exclus ca angajații să prindă momentul ideal și să declanșeze o grevă exact când doare mai tare. Dar să nu dăm idei. Studio va fi un cochet loc pentru funcționarea unui cinema de artă, dar despre locuri frumoase am tot auzit, incluziv despre un mall cultural la grădina Capitol, despre care știm că se va face, dar asta ni s-a mai zis și în urmă cu câțiva ani și tot nu s-a mișcat o cărămidă.
Dacă bănuim că Centura de Sud nu va fi gata până în 2021 nu ne va certa nimeni, că nu facem cultură pe centură, dar era bine să ducem din traficul din oraș spre afară. Despre sala polivalentă, despre un stadion nou am tot scris și pentru aceste obiective ce-ar fi trebuit să le finanțeze guvernul avem măcar siguranța că nu vor fi nu gata, nici măcar începute în 2021. O parcare vom avea? Ani de zile am fost prostiți ba cu fosta popotă, ba cu fostul comisariat militar, una la Bega Mică, una sub Parcul Brătianu, ba alta sub Parcul Botanic. Și aici e cert: nu vom avea niciuna. Dar vom avea ceva gata pentru 2021? Se mișcă lucrurile firav în domeniul hotelier, transportul în comun nu cred că va face față la un flux mare de turiști, iar speranța că totul se va întâmpla în centru va da o ușurare organizatorilor. Probabil că unele clădiri de pe Corso, de pe zona pietonală Libertății-Unirii vor fi reabilitate în doi ani. Atâta tot? Avem o mângâiere, totuși. Iulius Town se dezvoltă într-un ritm invers cu leșinul din zona publică. Oare nu se poate muta Capitala Culturală Europeană în mall? Măcar știm o treabă. Vin și oamenii de cultură din Arad.
Comentarii prin facebook