Primarul Nicolae Robu muncește. El nu ia distanță socială, cum a poruncit președintele Iohannis. Și când muncește, edilul e exploziv nu numai în privința cantității muncii, ci și a diversificării acesteia. Nu știm nivelul calității muncii, dar insistent și în o grămadă de domenii sigur se bagă omul ăsta ca și când s-ar pricepe. Recent a anunțat că trotuarele din centru se vor pava cu plăci mari în două culori, alb si gri, „sunt deosebite” și „frumoase”, ce să o mai dăm după cireși, a povestit primarul cu priceperea designerului. Deși Nicolae Robu spune că după ce vezi cât sunt de frumoase pavelele astea n-ar fi prea multe lucruri de adăugat, eu tot aș încerca să-mi imaginez cum se întâmplă lucrurile astea în Primăria Timișoara. Orașul ăsta e mare, nu poți să ceri părerea primarului pentru orice bordură ce o montezi, să vezi dacă-i place mai-marelui Nicolae.
Dar poate că așa este, totul trece prin ochiul dumnealui. Cum se întâmplă? Vine funcționarul cu proiectul propus și oferă variante? La trotuar o fi venit cineva și cu dale galbene și roșii, iar dl. Robu a decis salvator că nu e frumos și a ales alb cu gri? Sau funcționarul alege pentru primar albul și griul, iar dacă îi place rămâne așa? Apoi, intervine întrebarea: la câte lucruri se pricepe omul ăsta? Dacă facem o fântână jucăușă din aia de unde naiba să mă pricep eu cum ar fi ea mai frumoasă, dacă nici nu-mi trece prin cap la ce nivel a ajuns frumusețea fântânilor jucăușe în lume? De asta s-au inventat arhitecții că altfel ne făceam toți casa cum ne trecea prin cap, o desenam pe hârtie și o dădeam la constructor să o ridice.
Probabil știți că la statuile ecvestre contează cum pui calul. Dacă calul e ridicat pe picioarele din spate înseamnă ceva, că eroul a murit iremediabil. Numai un picior ridicat înseamnă altceva, că o fi fost rănit în război și-a murit bolind sau a fost ucis mișelește, calul pe toate picioarele înseamnă că omul a murit domestic, poate savurând un vin bun din Moldova, dar nu te bagi să decizi aspectul unei statui ecvestre dacă nu ai habar cum trebuie să stea picioarele calului sau cum a murit eroul. La primărie cum o fi când ridicăm și noi astfel de monumente, cum ne-a promis „fanaticul muncii”? Zice Nicolae Robu cum să fie urechea calului, că o vrea mai lungă, coada mai stufoasă, dar haideți să ne oprim aici, că cine știe unde mai ajungem călătorind cu imaginația primarului Robu.
Dar uite ce spun pricepuții de la direcția de cultură a județului, întăriți și de arhitecții orașului: „Ei au obținut un aviz de principiu pentru reabilitarea trotuarelor, dar era obligatoriu să mai prezinte o serie de detalii cum ar fi modelele de pavaj sau culorile, însă, ca de obicei, au ignorat acest lucru. Noi vom sista lucrările, deoarece nu s-a respectat avizul, iar dacă nu se vor conforma vom ajunge din nou în instanță și vom câștiga. Nu poți să faci lângă Dicasterial, un monument istoric cu soclu de marmură, un trotuar care seamănă cu pătrățelele de șah, e o lipsă de bun gust pe care noi am putea să o suplinim dacă ni s-ar da ocazia. Putem discuta dacă vin cu câteva propuneri, ar putea rămâne plăci într-o singură culoare ca să arate civilizat, dar din păcate primăria nu colaborează, crede că e doar treaba ei”, a explicat directorul Sorin Predescu.
Dar ce se întâmplă dacă trotuarul bicolor alb-gri nu va fi pe placul viitorului primar al Timișoarei, dacă vom avea altul din vară? Poate domnișorului Fritz îi place trotuarul numai în alb și pus în romb, dl. Craina poate vrea linoleum, iar dacă lui Adrian Romiță Orza îi place pietrișul, cum facem?
P.S. Îl înțeleg pe Nicolae Robu. Când ai impresia că explodezi în creativitate, când toate ar putea trece pe la tine dacă vrei lucrul ăsta, de ce să nu îți placă tot, de ce să nu zici peste ani că „eu am decis culoarea sau forma aia la dalele de trotuar”, echipamentul echipei Poli sau fermitatea urechii la calul lui Eugeniu de Savoya? Ino Ardelean cu siguranță își mai amintește cum ne-a întrebat Constantin Ostaficiuc, pe atunci președinte al Consiliului Județean Timiș, cum am vedea noi culorile și modelul scaunelor pe stadionul „Dan Păltinișanu”. Culorile, evident alb-violet, dar modelul? Pe atunci erau la modă stadioanele cu un sector alb, unul albastru, cazul Craiovei. Ca să nu fie prea complicat pentru o lucrare „la stat”, i-am sugerat liderului CJT să facă tot stadionul violet și să scrie la tribuna a doua P-O-L-I cu alb. Banal, ăsta e rezultatul când întrebi amatorii, zic acum când știu că se pot aranja mult mai mișto scaunele pe stadioanele moderne. Constantin Ostaficiuc a mai cerut păreri și bine a făcut. Am observat apoi că la tribuna a doua apărea scris T-I-M-I-Ș-O-A-R-A, nu POLI, evitându-se apoi orgoliile cu „AC Recaș nu e Poli”, „Poli nu e Politehnica” sau „Ripensia e Ripensia”.
Comentarii prin facebook