Modelele artistice din epoca postbelică, reunite în cadrul unei expoziții eveniment, la Muzeul de Artă Timișoara

Fundația Interart TRIADE din Timișoara, în colaborare cu European ArtEast Foundation din Londra și Muzeul de Artă din Timișoara, organizează în parteneriat cu Asociația Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii expoziția ”Materie reînsuflețită. Reprezentări postbelice în lucrările lui Tadeusz Kantor, Shinkichi Tajiri și Jaap Wagemaker”. Evenimentul face parte din Programul Cultural pentru anul 2020, va avea loc la Muzeul de Artă și va începe vineri.

Expoziția ”Materie reînsuflețită” explorează câteva dintre tendințele cele mai proeminente care au modelat climatul artistic din Europa postbelică, prin lucrările a trei artiști importanți, de formații și expresii creative diferite: artistul japonez de origine americană Shinkichi Tajiri (1923-2009), care a trăit în Franța și Olanda, artistul olandez Jaap Wagemaker (1906-1972) și artistul polonez Tadeusz Kantor (1915-1990). Navigând în jurul abordărilor originale ale acestor artiști cu privire la „materia” fizică a picturii și „materia” spirituală a sculpturii, această expoziție propune o asociere neobișnuită de lucrări, care subliniază spiritul anilor ’50: depășirea stării de anxietate postbelică prin schimbări fundamentale, o reînnoire care anunță o renaștere artistică deplină, prin eliberarea de vechile convenții.
Îngrijită de curatoarea internațională Maria Rus-Bojan, expoziția se deschide vineri, 16 octombrie 2020, ora 18.00, la Muzeul de Artă Timișoara (Piața Unirii 1). Expoziția a fost posibilă prin sprijinul generos acordat de European ArtEast Foundation și împrumuturile excepționale din Colecțiile Artur Trawinski (Portugalia / Polonia) și Matthijs Erdman (Olanda).
Chiar dacă acești artiști au abordări formale diferite, este important să vedem operele lor din această perioadă dintr-o perspectivă integrată, având în vedere că Tadeusz Kantor a trăit de cealaltă parte a Europei, dincolo de Cortina de Fier, izolat de Occident. Dacă Tajiri și Wagemaker au mai expus împreună și chiar au reprezentat Olanda la Bienala de la Veneția din 1962, Kantor nu a mai fost asociat cu ceilalți doi. Cu toate acestea, este vital să evidențiem poziția lui Kantor ca artist est-european în sincronicitate deplină cu artiștii din Occident, adaptat contextului local (problematic) al acelei perioade în țara sa natală, Polonia.
Punerea în scenă a unei astfel de corespondențe este importantă, deoarece obținem astfel expresia Zeitgeist-ului anilor ’50 dintr-o perspectivă mai largă, izvorâtă din același principiu: plasticitatea materiei care împletește crâmpeie de realitate subiectivă și obiectivă. Abordând un ciclu specific de creație și distrugere, potențialitate și reînnoire, toate lucrările se referă la materie, ca realitate în stare brută.
Colajele din metal, lemn și materiale textile create de Wagemaker evocă rănile bandajate. Tajiri exprimă experiența războiului prin sculpturi de o sexualitate ritualică agresivă. În ceea ce-l privește pe Kantor, pictura sa informală se conectează la ideea de materie ca fundal existențial și teatral general, ca teatru al vieții. Dacă pentru Kantor și Wagemaker, materia devine pictură, Tajiri se raportează la materia spirituală și purificată prin sculptură