Spre deosebire de Donald Trump, cu care se simţea foarte măgulit să fie comparat, în seara de 27 septembrie 2020 Nicolae Robu îşi recunoştea înfrângerea în faţa lui Dominic Fritz. Era însă ca un boxer făcut groggy, nu prea înţelegea ce i se întâmplă, mai ales prin proporţia halucinantă a scorului, Fritz obţinând aproape de două ori mai multe voturi decât fostul primar: 49.191 faţă de 27.596. Un scor de KO, dacă tot am amintit de box. Şi nu ştiu dacă s-a întâmplat vreodată ca un un primar aflat în funcţie să fie umilit în asemenea hal la alegeri. (Ceea ce spune multe lucruri despre activitatea fostului edil.) Iar să conteşti rezultatul la o asemenea diferenţă era prea ridicol, chiar şi pentru Robu.
După alegeri, o perioadă de timp Robu s-a plâns doar de colegii din PNL, acuzând mai mult sau mai puţin voalat că a fost trădat de aceştia. Ba, a mai trimis săgeţi şi spre conducerea centrală a partidului şi către guvern, iar din anturajul său s-a dat drumul la zvonul că l-ar fi trădat chiar şi… Klaus Iohannis. (Tot un străin, nu-i aşa?) De ceva timp, însă Robu s-a reîncărcat şi nu trece aproape nicio zi fără să-l atace pe urmaşul său în funcţia de primar. Din marele inamic al haterilor, cel mai cunoscut fiu al Bogsigului a devenit cel mai mare hater al Timişoarei. Evident, precum în zilele bune, el alternează atacurile la Fritz cu autoelogii la adresa sa. Ştim deja de la el că în opt ani a făcut cât alţii într-un secol.
Sigur, Robu profită acum şi de o anumită lentoare care este percepută în activitatea primăriei. Există o oarecare nemulţumire inclusiv în rândul votanţilor lui Fritz, fiindcă au fost livrate prea puţine lucruri în ultimele luni. Dar multe nemulţumiri ştiţi de unde vin? De la faptul că Fritz n-a făcut nimic în privinţa epurării administraţiei de „greblele”, „nasleii” sau „răvăşilii” moşteniţi de la Robu. După cum nici fostul primar nu pomeneşte nimic, deşi ar trebui să-şi ceară scuze pentru asta timişorenilor, de faptul că a propulsat şi sprijinit câteva dintre cele mai toxice personaje publice din istoria Timişoarei.
Întrebarea pe care şi-o pune multă lume este acum ce-l mână în luptă pe fostul primar, care ar putea să-şi ocupe timpul liber cu lucruri mult mai paşnice. La comentariile multor timişoreni că este plin de frustrări, Robu a replicat că îl apasă rău de tot grija pentru oraş. Oraş pe care el l-a ridicat din noroi, l-a urcat până la stele, iar acum a venit un străin să-l îngroape din nou în mocirlă. E şi asta o explicaţie. Pe de altă parte, acelaşi Robu care spune că îl sufocă grija pentru timişoreni, îi acuza tot pe aceştia că sunt ingraţi, după tot ce a făcut pentru ei. Ca să vezi cât altruism!
Ultimele atacuri însă par însă să devoaleze şi altceva. Astfel, Robu pare tot mai optimist că DNA va interveni şi va anihila „cârdăşia de grup infracţional” din spatele lui Fritz. (Fiind convins că este un dosar la DNA în acest caz, nu este exclus ca Robu să fi făcut plângerea sau cineva din anturajul său, pe modelul contestaţiilor la validarea lui Fritz.) Drept consecinţă, mandatul acestuia va deveni nul, fiind deschisă astfel uşa spre alegeri anticipate sau cel puţin acesta este filmul. Şi cine a ar fi îndrituit cel mai mult să fie primar în aceste condiţii? Cine a scos Timişoara din mocirlă, „dezvoltând-o în forţă”? Unicul salvator. Un fel de întoarcere a lui Vodă Lăpuşneanu pe modelul „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!”. Un film frumos pentru Robu, dar nu ştiu câtă legătură cu realitaea o fi având.
Fascinant în această poveste însă altceva. Şi anume că, până DNA (dacă) îl va cerceta pe Fritz, procurorii anti-corupţie au câteva dosare cu Robu. Unul trimis deja în judecată. Dacă mai adunăm şi pe cele ale acoliţilor săi, pe care i-a susţinut şi promovat, bilanţul e chiar mai mare. Şi ar mai fi o problemă. Ce partid l-ar susţine într-o eventuală candidatură? PNL, sigur nu. PSD? Probabil. AUR? Posibil.
Comentarii prin facebook