O Timișoară murdară ar trebui în primul rând să trezească rușinea celor care o fac să fie murdară, care aruncă un ambalaj de plastic fără remușcarea celui care a cunoscut acest sentiment după o minimală educație în școală și familie. Apoi, o Timișoară murdară ar trebui să provoace senzații neplăcute celor ce organizează mersul lucrurilor în acest mare oraș, oamenilor din administrație și în primul rând primarului. Fără acea componentă educațională vom conveni finalmente că un edil nu poate face niciodată un oraș super curat doar prin hărnicia lui, dar nici nu se poate baza la nesfârșit pe această fatalitate.
Când deBanat.ro arăta niște imagini cu strada Gheorghe Lazăr din Timișoara aproape ca un deponeu clandestin de gunoi, titrând că orașul ne arată la început de mandat Fritz ca în vremurile când nu aveam contract de salubritate stradală, la final de mandat Robu, cineva a spus că suntem răi, că nu e așa, că diferența este de la cer la pământ, că-l mâniem pe Dumnezeu făcând comparația asta. Parțial adevărat. Te plimbi și vezi oameni cu mătura-n mână de la firma de curățenie stradală, se adună mizeria de la borduri, pe trotuare, în general avem un carosabil curat, un centru curat să avem unde ne plimba noi și eventual turiștii, dar restul de Timișoară al cui e?
Dacă o lasă așa, primarul va pierde serios la capitolul imagine. Timișoara nu este numai cât ar fi negociat Robu cu firma de salubritate stradală. Spunea la un moment dat Dominic Fritz că sunt discuții asupra acestor suprafețe, că nu e mulțumit de curățenie. Nu știu ce înseamnă asta „discuții pe suprafețe”, dar ar fi bine să ne povestească și nouă ca să nu tragem concluzii pripite. Eu, de pildă, sunt curios dacă rezolvând pozitiv pentru Timișoara această discuție asupra „suprafețelor negociate” vom avea curățenie în alte perimetre decât carosabilul și trotuarul. De pildă, cine este responsabil de curățarea spațiilor dintre blocuri și acel gard viu ce izolează total nefericit Timișoara curățată prin contract de o Timișoară mizerabilă? Și dacă cele patru firme pentru spații verzi le au în portofoliu aceste suprafețe ori acestea rămân în responsabilitatea asociaților de proprietari.
Dacă cineva aruncă pungi goale de chipsuri ori doze de bere în vegetația de la malul canalului Bega, în zona centrală, între strada Jiul si Catedrală, nu la periferie, ce se va întâmpla cu acel gunoi? Da, vor veni voluntarii, dar nu asta era ideea. Este rezonabil să gândim că administrația locală e degrevată de această sarcină doar pentru că de acel loc răspunde administrația bazinală Apele Române? Firește că nu, iar un primar de frumos oraș va face tot posibilul ca orașul său să fie format din toate suprafețele dintre granițele sale, nu doar cele negociate cu prestatorul de servicii.
Dacă stabilirea suprafețelor prin noi discuții înseamnă extinderea zonelor aflate în atenția celui aflat în contract cu municipalitatea, atunci e bine, măcar avem o așteptare. Dar dacă nu e asta? Dacă mizeria de neconceput pentru un oraș ca Timișoara anul 2021, adunată în așa zisele spații verzi sau prin trestia de pe Bega, nu va face niciodată obiectul contractului cu firma prestatoare? Rămânem cu mizeria acolo ani, decenii? Sau schimbăm ceva în viața noastră? Punem asociațiile de locatari să-și facă curățenie, face primăria de acum înainte, desfințăm gardul viu…
Apropos, de gardul viu. Nicolae Robu a demontat gardul împrejmuitor la Parcul Justiției. Un lucru bun făcut pentru oraș. N-a apucat mai multe garduri să dărâme, dar avem așa ceva peste tot și nu știu ce apărăm, ce protejăm cu acele construcții din beton, cărămidă, plasă de sârmă sau chiar vegetale. În mintea unora, gardurile vii delimitează spațiul alocat unui bloc anume. Acolo un președinte septuagenar de asociație simte în urină că trebuie ca blocul să-și apere „proprietatea”, deși categoric acela este un spațiu al domeniului public. În aceste garduri vii ni se adună tot gunoiul de care nu vom scăpa cu nicio firmă de salubrizare, cu nicio sumă sau contracte negociate, acum și-n vecii vecilor.
Nici nu aduc vorba despre gropile de gunoi ridicate evident ilegal la colțul unor străzi mai de la periferie, din nesimțirea unora care nu au nicio legătură cu educația primară sau spiritul vechi al orașului. Pentru orice neregulă trebuie să fie o măsură potrivită. Camere de luat vederi peste tot, ca în Marea Britanie, amenzi mari, confiscări de bunuri, dar cineva trebuie să apese pe pedală și să arate că administrația nu se joacă cu o problemă ca asta.
Timișoara e în „anul curățeniei”. Sună bine. E tonic să avem așa ceva pentru curățenia în administrație, în politica românească, dar sper că treaba asta se va petrece și la propriu în Timișoara. Ieșiți seara la o plimbare. E sănătos și veți vedea situația în toată „spledoarea” ei pe orice stradă. Recent am văzut un peisaj la fel de inacceptabil pe Ion Dragalina spre gară, pe dreapta, dar vezi Timișoara mizerabilă și între turist şi mall-ul din Șagului, pe calea Girocului. Timișoara nu poate arăta cum o descoperim astăzi cu un ochi mai atent. Fie că vom fi capitală culturală, fie că vom fi doar capitala Banatului. Sau mai ales din acest ultim motiv.
Comentarii prin facebook