Când peste ani liderii USR se vor întreba de ce n-au mai apucat ei să pună umărul la reformarea României, atunci își vor aminti că un ministru pe nume Stelian Ion, de la Justiție, n-a vrut să-și pună semnătura pe o ordonanță de guvern aproape la fel de buclucașă ca Ordonanța 13. Programul PNDL 3.
Apoi, când alegătorii USR se vor întreba la bătrânețe același lucru, de ce România nu s-a modernizat sub amprenta „progresiștilor”, atunci iarăși ne vom întoarce în timp și ne vom aminti că acel act legislativ era pornirea programului „Anghel Saligny” pentru finanțarea unor proiecte de dezvoltare ale țării, altele decât cele pe fonduri europene, adică mai ușor de furat. Spre final, și simpatizanții USR își vor aminti că era o poveste cu 50 miliarde de lei promiși de premierul Câțu pentru primarii gospodari și comunitățile lor harnice.
Un om normal care trăiește într-o țară normală s-ar întreba pe bună dreptate de ce dacă ai 50 de miliarde de lei, ai o țară vai de capul ei de nedezvoltată, ai administratori care vor să depună proiecte, să pună în mișcare acei bani, iar din acele fonduri și eforturi să se facă școli, grădinițe, spitale, dispensare, poduri, canalizări, drumuri și câte altele, de ce mama naibii să se împotrivească un ministru USR la așa ceva bun? Chiar suntem nebuni? Suntem obsedați de sărăcie? Ne place promiscuitatea asta în care trăim în multe locuri? Atunci de ce? Bun, banii ăia nu există, poate vor fi împrumutați și vor exista cândva, dar se va schimba atunci problema, nu tot aceleași suspiciuni vom avea?
Dacă în Elveția s-ar întâmpla așa ceva, sigur decidenții ar fi trimiși la un control psihiatric. Avem bani, avem proiecte, dați-i drumul! Nu se poate? De ce nu? „Că se fură banii? Se dau la primarii partidelor care-i împart”. Nebunie, stăm cu banii necheltuiți, stăm cu buda în fundul curții pentru că ne e frică unul de altul, că ne furăm unul pe altul. Vă imaginați sinistrul situației? Ce e de făcut? Dăm drumul și așa la program, pe ideea că tot rămâne ceva făcut pentru oameni, chiar dacă se fură? Încearcă USR-iștii să schimbe sistemul?
Sistemul nu-l putem schimba de pe o zi pe alta, așa cum și-au dat seama și cei de la USR. Niște stenograme din ședințele PNL arătă cum gândesc unii liberali. Nici măcar pesediști nu erau, pesediști cărora le tremura mâna să fure, cum a rămas în legendele populare românești reale și dovedite în instanțe. Nu, e vorba de niște liberali, pentru care unii ne-am irosit răbdarea, nervii sau încrederea la vreme de alegeri. „Cu PSD te cerți, dar votează. USR omoară tot!”, așa gândește un liberal de frunte. Dacă de bun simț te temi pentru banul public, te temi că cineva îl fură, nu există soluție decât să renunțăm la tot, să anulăm proiectele, nevoile reale ale primarilor, poftele acestora, tot! Construim, dezvoltăm , doar dacă și furăm. Altfel nu merge.
O clipă poți gândi și așa. USR-iștii pot fi niște obsedați. Trăiesc în ecuația mandatelor PSD, USL, PDL, PNLD Elena Udrea, PNLD Dragnea, nu poți îngropa tot de acum înainte în țara asta pentru că atunci se fura. Poate acum nu se mai fură! Și tocmai când îmi argumentam așa și încercam să mai dau o fărâmă de încredere liberalilor, ce să vezi?! Liberalii au împărțit bani de la rezerva guvernului la rectificare prin consiliile județene. Unde s-au dus banii? La UDMR-iști, că aveau ministru la Dezvoltare, la PNL grosul și câte ceva la PSD-iști. Exact ce așteptau USR-iștii să se întâmple. Oamenii ăștia sunt ca alcoolicii, tremură să pună mâna pe pahar. Nici când e lumea cu ochii pe tine, când toți se așteaptă ca tu să furi nu poți să te controlezi și le confirmi tuturor temerile.
P.S. Fostul viceprimar Dan Diaconu a găsit o macaroană pe stradă și, uimit, i-a văzut gaura. Ce crede el că a descoperit? Că primarul Fritz a cerut bani tocmai prin programul „Anghel Saligny”, ăla hulit, adică cum, adică ce, adică de ce? Senzațional, Fritz a cerut bani de la cel mai aprig program de furat din banul public! Să râdem, domle Diaconu, să plângem?! Păi tocmai asta e. Bani dacă sunt, probleme cu siguranță sunt în țara asta, hai să-i consumăm, dar să-i consumăm echilibrat, să existe un mecanism de repartizare și aprobare a proiectelor just, corect, nu să ne luăm noi între prieteni liberali banii. Asta ziceau USR-iștii, de asta se temea și Fritz, Ce ați dovedit cu descoperirea asta? Că ce? Că Robu?
Comentarii prin facebook