În fine, Vasile Dîncu şi-a dat demisia din funcţia de ministru al Apărării. Ingnorându-l încă o dată pe premierul Nicolae Ciucă, Dîncu a făcut acest gest după o întâlnire cu şeful său de partid, Marcel Ciolacu. De altfel, pe Ciucă l-a informat despre demisie, la fel ca pe toată lumea, printr-o postare pe Facebook. S-a întâmplat la două săptămâni de la momentul în care Dîncu redesena harta Europei cu markerele lui Putin şi îşi dădea cu presupusul că războiul din Ucraina ar trebui oprit printr-un arbitraj (dictat?) al marilor puteri militare şi Rusia. A fost nevoie însă de două săptămâni de la această prostie nelimitată pentru ca cel care şi-a creat legenda de om al serviciilor să plece acasă. În toată această perioadă, Ciucă s-a limitat, foarte timid, parcă să nu-l supere pe subordonat, să spună sfios că poziţia lui Dîncu nu e şi a Guvernului. E doar a ministrului Apărării, nu-i aşa?
E doar un caz în ultima perioadă în care Ciucă este luat peste picior de un membru al Guvernului. Zilele trecute acelaşi premier cu „cojones”-ele paralizate l-a rugat pe ministrul Alexandru Rafila ca, până la finele săptămânii viitoare, să prezinte o situaţie legată de problema nosocomialelor. S-a întâmplat după ce, la Târgu Mureş, cinci pacienţi au murit din cauza infecţiilor nosocomiale. A confirmat acest lucru chiar secretarul de stat din Ministerul Sănătăţii, Adriana Pistol, colegă de partid (PSD) cu Rafila. (Aşa, ca într-o paranteză, la finalul lunii august ministrul Sănătăţii din Portugalia şi-a dat imediat demisia după moartea unei paciente, plimbate între spitale.) “Nu-i vorba de nosocomiale”, i-a răspuns peste umăr Rafila lui Ciucă şi s-a urcat în avion pentru a petrece nouă zile la plajă în Cuba. Alături, printre alţii, de deputatul de Timiş Marilen Pirtrea, consilierul onorific al lui Ciucă.
Ce să facă Ciucă? A înghiţit-o şi pe asta. Aşa cum le înghite pe toate care-i vin nu doar de la PSD, dar şi de la PNL, partid pe care cică l-ar conduce. Vă mai amintiţi cum Ciolacu anunţa, avându-l alături pe Ciucă pe post de marionetă, ce proiecte are guvernul? Sau cum Lucian Bode îi spunea aspru ce să zică referitor la autostrăzi? Sau cum mărea Budăi pensiile şi salariile fără să-l întrebe pe premier?
Făcând stagiul militar, ştiu bine ce le poate capul (sau ficatul?) ofiţerilor de armată. Aşa că nu m-am mirat că, la doi ani de la momentul în care, invocând “sfânta onoare şi demnitate” de militar, Ciucă spunea că nu va face politică niciodată, s-a sucit cu 180 de grade. Onoare, demnitate? Cuvinte atât de goale de conţinut! Nu m-am mirat nici când a fost prins cu plagiatul, într-o ţară în care toţi politicienii plagiază. Ori, militarii n-ar avea voie? Că doar din rândurile lor s-a iţit şi grotescul personaj Gabriel Oprea; fost purtător de geantă, la propriu, al lui Miron Cozma, ulterior coordonator de doctorate. (Mai în glumă, mai în serios cred că Emilia Şercan ar da marea lovitură când ar putea să demonstreze că un politician şi-a luat doctoratul pe bune.) Apoi acelaşi Ciucă a încercat să-şi aranjeze problema plagiatului în justiţie. Lucru grav, dar cei mai mulţi români n-au probleme cu acest gen de comportament, chiar li se pare absolut normal ca un om într-o poziţie importantă să-şi folosească autoritatea în scopuri personale. Că altfel de ce ar fi şef?
Dacă nu m-au surprins mult cele de mai sus, totuşi sunt unele chestiuni pe care nu le înţeleg din comportamentul premierului. Înţeleg că nu este politician, chit că a vrut să fie şi a ajuns preşedintele PNL. Se vede treaba şi că nu excelează la capitolul IQ şi, la modul în care se exprimă, foarte probabil nici multe cărţi n-a citit la viaţa lui. Totuşi, omul ăsta a fost general pe fronturi de luptă în Afganistan şi Irak. Trebuie măcar să-i fi intrat în sânge disciplina, rigorozitatea. Ori cum poate să asiste ca un tâmp când subordonaţii din guvern nu-l bagă în seamă? Nu mai discut de Ciolacu. Când vezi că nu poţi face nimic cu „armata” de miniştri pe care formal o conduci, când vezi că un Rafila te ignoră ca pe manechin îmbrăcat în general, „onoarea şi demnitatea” nu-ţi spun oare să mergi acasă? Sau chiar i-o fi plăcând să fie Ciuca bătăilor de joc?
P.S. De modul în care se comportă preşedintele Iohannis cu bietul general nici nu mai discut…
Comentarii prin facebook