Luni, în a doua zi de Crăciun, au ajuns la Timişoara primele două autobuze electrice Karsan (tot Turcia) dintr-un lot mai larg de 44, contractate de Primăria Timişoara printr-un program al Ministerului Dezvoltării. Contribuţia financiară a unităţilor administrative prin acest program este de doar 2%. Venirea celor două autobuze a fost anunţată triumfalist, aşa cum o cam face îă ultima perioadă, de primarul Dominic Fritz, care nici măcar nu era în oraş. Şi mai triumfalistă a fost prezentarea făcută de fostul primar, Nicolae Robu. Care, normal, şi-a revendicat şi acest proiect al Ministerului Dezvoltării.
Dar deja ne-am obişnuit cu acest aspect, Robu ajungând să-şi asume cam mai tot ce s-a făcut bine în Timişoara în… ultimul secol. Despre polarizarea dezbaterii nu mai discut, fanii lui Robu sărind în sus să spună că autobuzele venite sunt exclusiv meritul idolului lor, în timp ce simpatizanţii lui Fritz s-au grăbit să-i mulţumească actualului primar. În postarea lui, însă Robu vorbeşte despre cum a dezvoltat el transportul în comun în timpul mandatelor sale. Şi aici fostul primar trăieşte într-o realitate paralelă, lucru care mă obligă să fac o scurtă istorie a ce s-a întâmplat în acei ani în acest domeniu. Am comprimat lucrurile cât mai mult, fiindcă s-ar putea scrie câteva tomuri aici.
În 2012 Robu a moştenit de la predecesorul său Gheorghe Ciuhandu o societate plină de datorii, e adevărat, un manager extrem de controversat, Ioan Goia, dar “tramvaist” din interior, şi tot felul de gratuităţi. RATT, după Colterm, era a doua gaură neagră a municipalităţii. Şi mai trebuie spus că, înainte de-a ajunge priamr, dar în calitate de preşedinte al PNL Timiş, Robu îl implantase la RATT în calitate de director adjunct pe acelaşi omniprezent Ionuţ Nasleu, fosta sa mână dreaptă, specialist în toate domeniile posibile. (/Doar la spitalele din subordinea primăriei nu l-a pus Robu pe Nasleu.)
Ei bine, în primii ani de mandat Guvernul Ponta a şters TOATE datoriile RATT, la fel ca şi la Colterm. Un nou început de care administraţia Robu nu a profitat însă, cumulând noi şi noi datorii la ambele societăţi. În privinţa gratuităţilor, Robu le-a extins şi la alte categorii. De altfel, printre primele idei ale lui Robu vizavi de RATT a fost transportul gratuit pentru toată lumea. A ţinut-o cu asta langa până când a înţeles şi el explicaţiile că Uniunea Europeană (şi România era şi este în UE) nu permite astfel de gratuităţi. Pe Goia l-a păstrat poate datorită prieteniei acestuia cu Culiţă Chiş, un alt apropiat al lui Robu. Iniţial, Robu şi pe Chiş a vrut să-l dea afară, dar a cedat la insistenţele viceprimarului Dan Diaconu, priten cu acesta. Un lanţ al slăbiciunilor cu efecte nefaste pentru Timişoara.
În fine, Robu mai moştenise şi un contract pentru 35 de troleibuze, dar şi o Hotărtâre de Consiliu Local privind angajarea unui credit pentru achiziţionarea a aproximativ 30 de tramvaie moderne. Robu a anulat însă aceată ultimă HCL şi a făcut altceva. Pe filiera Relu Fenechiu, pe atunci ministru PNL al Transporturilor, a modernizat 30 de tramvaie la o fabrică din Paşcani aparţinînd controversatului Gruia Stoica, amic al lui Fenechiu. Cei doi au înfundat puşcăriile pe motive de mega corupţie. Mai mult, Gruia Stoica era în puşcărie când se lucra la tramvaiele timişorene, pentru o jumătate de milion de euro bucata. Cu mari întârzieri acestea au ajuns într-un final la Timişoara, dar au fost/sunt cele mai proaste şi nesigure tramvaie care au circulat vreodată în Timişoara. Poate să spună asta orice vatman. De altfel, din cauza deselor accidente, ele au fost rebotezate “Armonica”. Mai mult, din 30 de tramvaie, dacă mai circulă vreo 15, restul fiind stricate. Că s-au dat şpăgi pe acest contract, e greu să spui, dar relaţiile sunt dubioase. În epocă se spunea că, în contul acestui contract, Relu Fenechiu urma să dea bani pentru modernizarea Gării de Nord, lucru care nu s-a mai întâmplat. Aceste tramvaie sintetizează oarecum administraţia Robu: zorzoane şi sclipiciuri la suprafaţă, putregai înăuntru.
În fine RATT, redenumită STPT, merge din ce în ce mai prost. Salarii neplătite, angajaţi nemulţumiţi, condiţii insalubre în mijloacele de transport, iar datoriile curgeau. Multitudinea de gratuităţi date de Robu, dar neacoperite financiar, dădeau să expolodeze. Apoi o greşeală fatală a lui Goia i-a adus sfârşitul, respectiv demiterea lui Nicu Bitea din funcţia de director adjunct, la mijlocul lunii februarie 2018. E drept şi până atunci Robu l-a criticat public pe Goia, dar fără a-al demite. Indolent, incapabil şi foarte slab manger, au fost calificativele date chiar de Robu lui Goia. Asta nu l-a oprit pe Robu în 2019 să-l facă pe “incapabil” şef la Societatea Metropolitană de Transport Timişoara (SMTT)!!!
Câteva cuvinte despre Bitea şi cum a juns el la STPT. Agronom la bază, el l-a cucerit pe Robu prin filmările pe care le făcea la deja celebrele meciuri de fotbal ale fostului primar. Sigur, un om normal ar ascunde imaginile de la acele simulacre în care toţi se dădeau la o parte din faţa “goleadorului”, batjocorind fotbalul. Robu se mândrea cu ele, iar pe cel care filma l-a recompensat.
După Goia este pus în funcţie Sorin Supuran, un vechi membru PNL. Fost contracandidat al lui Robu la preşedinţia PNL Timiş, în 2010, Supuran l-a susţinut însă în 2017, când Robu s-a bătut cu Alin Nica pentru aceeaşi funcţie. Supuran a încercat să facă treabă, s-a implicat mult, a umblat pe la bănci pentru a contracta un împrumut. A făcut însă două “greşeli” în accepţiunea clui Robu. În primul rând a comandat, ca orice manager care se respectă, un audit al societăţii. A găsit datorii de 64 de milioane de lei, din care 14 milioane către furnizori și 50 de milioane către ANAF, plus un sechestru. Plus un dezastru total, care ar fi trebuit să intre şi în atenţia DNA, dar nu s-a întâmplat, procurorii având alte probleme, probabil cu chelnerii care iau bacşiş.
Apoi a fost un zvon că funcţia de la STPT este o trambulină a lui Supuran pentru o candidatură la preşedinţia CJ Timiş, o funcţie care-i punea în pericol poziţia lui Robu în fruntea PNL Timiş. Astfel Supuran, singurul director care a vrut să facă lucruri la STPT, a fost zburat de cozile de topor ale lui Robu, printre care se remarca un anume Cosmin Buboi (bacalaureat la 38 de ani!), ajuns preşedinte al CA la STPT. Asta apropos de meritocraţia pe care o tot vehicula Robu! În locul lui Supuran vine omul cu filmatul, Nicu Bitea. “Singura calitate, slugărnicia şi că a început să îi placă la Bogsig”, îl descria Supuran.
Cu şef un băiat de mingi al lui Robu, au venit zile mai bune pentru angajaţi cel puţin, fiindcă primăria, spre desoebire de perioada Supuran, a livrat bani la STPT pentru salarii. Sigur, în privinţa transportului nu s-a făcut nimic. Una peste alta, Robu i-a lăsat moştenire lui Fritz o societate aflată în pragul falimentului, deloc modernizată. Reamintesc, în condiţiile în care a pornit la drum cu datoriile achitate. “Uitarea este cea mai divină victorie”, spunea Schiller, un conaţional al lui Fritz. Pe asta mizează şi Robu?
Comentarii prin facebook