Probabil ați auzit despre recordurile Olguței Vasilescu, primar de Craiova. Nu știu dacă cel mai mare, dar sigur printre cele mai mari târguri de Crăciun din lume a fost finanțat și organizat la Craiova, probabil după cel din Tirana, încă din 11 noiembrie. A mai fost și momentul nașterii celui al opt miliardelea copil al lumii, despre care presa din Bănie a spus că s-a născut la Craiova, unde altundeva, că doar nu era să fie la Mumbai sau Aracatuba? Miliardul opt e român. Ca laptele. Din Craiova.
Însă dincolo de aceste spumoase știri despre praz și pepeni stă o știre tristă. Cică magazinul „Autentic Românesc” înființat pe la mijlocul anului de același primar Olguța Vasilescu este pe cale să dea faliment. Acolo urma să se vândă numai produse românești, numai de la producători, fără Nutella și Coca și uite că n-a mers. Nu mă îndoiesc că un astfel de model „de succes” am avea și dacă ar veni la guvernare – Doamne ferește! – unul ca Simion cu trupa lui de specialiști.
Apropos de târguri de Crăciun. În cel din Timișoara părea că bate vântul, că nu se bucură de efervescența specifică unor astfel de evenimente. Am fost în câteva astfel de târguri iarna asta și am putut trage concluzia poate pripită de mai sus. Prețurile sunt aproape prohibitive. Aveam senzația că nasc dacă nu mănânc o felie de caltaboș cremos din acela tip maioș unguresc într-o căsuță din asta la Sibiu. N-am născut, dar nici n-am mâncat cu aproape 90 lei kilogramul. Șoriciul și urechile, bine peste 100 lei.
Poate vă întrebați cât plătește un mic comerciant pentru o căsuță în centrul unui mare oraș ca să ceară 25 lei pe un colac unguresc sau spre 15 lei pe un pahar de vin fiert, preţuri de nivelul Lisabonei întâlnite atât la Timișoara, cât și la Sibiu. Vă imaginați câte plăcinte cu varză trebuie să vândă cineva timp de o 30-45 zile și la ce adaus commercial pentru a-și scoate cei 1.000-1.500 euro pentru chiria căsuței? Cât de scump o fi fost „Weihnachtsmarkt”-ul la Craiova? Unde, se știe, a fost și „autentic românesc”, și cel mai frumos târg din lume.
După povestea cu neacceptarea României în Schengen am mai trăit o mare dezamăgire după ce presa bulgară a prezentat explicația de ce teribila Olandă nu îi vrea pe ei în spațiul de liberă circulație. Cică din cauza porturilor Pireu și Salonic care ar face concurență Rotterdamului, preluând tot ce înseamnă marfă din Asia. Logică are, dar ca român mă simt profund dezamăgit. Păi eu știam asta despre Constanța, că spaima spaimelor pentru olandezi este portul de la Marea Neagră, iar acum aflu că nu mai suntem atât de importanți precum am crezut.
Teoria asta cu Constanța „buricul pământului” n-am auzit-o numai la economiștii suveraniști, ci chiar și la oameni cu cărți de vizită nu atât de „hardcore”, de pildă fostul ministru de externe Adrian Cioroianu, dacă cumva vreți să vă mirați. Dar auzi ce zice presa bulgară, Constanța a devenit port ucrainean odată cu mișcarea cerealelor și nu mai poate procesa mărfuri din Asia, astfel ca Olanda să ne considere un real pericol. Așadar, pericolul s-a mutat mai jos, la greci, ca să ofere o gură de aer „conspiraționistă” electoratului bulgar, mare consumator și el. Dar de ce nu Valencia, Spania, Gioia Tauro, Italia ori, hai, Split, Croația?
Surprinzător de vie Timișoara în noaptea de Anul Nou la cele trei puncte de atracție organizate de primărie și administrația județeană. Clasicul concert cu colegul Mioc maestru de ceremonii, cu Cargo rețetă sigură, lume multă din Operă până în Catedrală. Apoi un fel de discotecă în aer liber în Piața Libertății, interesant, iar momentul CJT cu un mini Untold pe Bega cu ocazia festivalului luminilor, la fel de interesant, poate puțin prea disproporționat bass-ul pentru un spațiu totuși mic, Bastionul Terezia. Revenind la Piața Operei, poate că în alți ani pirotehniștii angajați pentru spectacolul de artificii să calculeze ca locul de vizibilitate optim să fie disponibil celor de pe Corso, fără ca lumea să se deplaseze pe strada Piatra Craiului pentru a vedea ceva ce se desfășoară deasupra parcului Scudier.
Bun, vremea a favorizat reușita unui prim revelion public în acest format pentru Timișoara, dar e bine că am primit și altceva decât anchilozatul eveniment din fața Operei. Faptul că în Libertății puteai participa la un revelion în aer liber, ceva spontan, în cazul în care nu ai avut acces la altceva în spații închiriate sau domestice, că acest intinerariu între Bastion si Centru ai trecut pe lângă o grămadă de restaurante și pub-uri, străduțele cochete din zona Unirii, văzând astfel cum se distrează lumea, poate mai cumpărând una alta, este clar o ieșire din clasic. Un început bun pentru ceea ce crede lumea că se va întâmpla în anul Capitalei Culturale Europene.
Comentarii prin facebook