O grămadă de parcări supra și subterane ne vor copleși în viitorul an când vom merge cu mașina spre centrul orașului. Nu sunt gata pentru anul 2023 când poate ar fi fost nevoie, că ne vin turiștii la capitală culturală, dar peste câțiva ani vom avea nu una nouă, ci vreo trei. Una la Spitalul de Copii, alta a CJT, lângă hotel Timișoara, ba mai e una privată sub hotel, apoi vine municipalitatea cu încă una pe locul fostei parcări din spate de la Complexul Bega. Nu vorbim cu păcat, căci din astea trei poate nu se face niciuna, poate se face numai una, dar ne punem întrebarea dacă vor fi toate gata, ce-o să facem cu ele, căci astăzi nu cred că se umple nici cea de la Finanțe, în Piața 700.
Pe bani probabil că vor sta goale. Dacă ar fi gratis, iureș ar fi, ne-am găsi treabă prin centru doar să beneficiem de mocăciune, însă și aici e o poveste de strategie. Ducem mașinile spre centru sau le oprim la o oarecare distanță, să nu poluăm, să nu aglomerăm aiurea. În fine, așa era o taină mai demult, să fie ca în Londra, cu mașini puține duse spre Operă, Conti sau Catedrală, nu hop cu ambuteiajul în buricul târgului, spre pietonală. Dar să nu ne facem încă probleme de prea bine, de prea multe parcări, căci și pe vremea lui Nicolae Robu am fost amenințați cu astfel de construcții la Hotel Central, în Piața Brătianu, la Popa Șapcă, ce vremuri!
Să lăsăm parcările de care ne vom bucura mai mult sau mai puțin peste câțiva ani de energie edilitar-gospodărească și să observăm că municipalitatea a câștigat terenul luat cu japca guvernamentală prin 2014 și dat unei firme private și frățești de lângă Bega Mică. Ba mai mult, primăria vrea înapoi și banii ce-au fost încasați pe servicii de parcare de firma care a intrat ilegal în posesia celor 3.700 mp de teren din poveste. Puțin probabil, pentru că acea intrare în proprietate a fost făcută prin o decizie a ministrului Constantin Niță de la PSD, personaj care mai apoi a fost un obișnuit al penitenciarului ca urmare a unor fapte penale, iar firma căreia primăria îi cere despăgubiri se poate agăța în instanță de acea decizie guvernamentală.
Bine, bine, primăria va primi sau nu acești bani, va fi o poveste lungă, dar cine răspunde politic? În acei ani primăria a fost condusă de liberalul Nicolae Robu, care a contestat acel ciudat transfer de proprietate, dar în executiv a mai fost și un viceprimar, Traian Stoia, una dintre prelungirile oamenilor de afaceri Cristescu în administrația locală. Fraţii Cristescu, care erau beneficiarii acestui transfer de proprietate parafat de Ministerul Economiei, mai erau și amici de iarbă verde ai premierului Victor Ponta, pe atunci tot PSD. PSD, partid care a câștigat alegerile cam peste tot atunci în tandem cu PNL sub denumirea de USL, deci și la Primăria Timișoara păgubită de acea decizie a unui minister PSD, dar și cu cele mai multe mandate parlamentare în Timiș, printre care și cel al primvicelui de astăzi, Sorin Grindeanu.
Dar nu numai. PSD era atunci peste tot, iar în Timiș se mai ocupa și cu președinția consiliului județean, prin Titu Bojin, cel care era și șef al filialei PSD Timiș. Carevasăzică, din toate aceste poziții și demnități publice naționale și timișene ar fi trebuit să apere bunul public al alegătorilor, nu să facă driblinguri legislative pentru o firmă sau alta prietenă au ba cu liderul de partid de la București. Ați aflat acum cine ar trebui să răspundă politic pentru terenul luat de la municipiu și dat ilegal în mediu privat, conform unei instanțe de judecată. Cum va răspunde politic? Nu vom afla niciodată. Din păcate, nici măcar la alegeri.
Comentarii prin facebook