Izvoare istorice și jurnalistice datând din Aradul secolului XXI ne spun că firma care a câștigat licitația pentru stadionul municipal din Calea Buziașului, așa zisul ”Lego” de 10.000 de locuri, este o firmă de casă a baronului Gheorghe Falcă (PNL). Ceea ce n-ar fi mare lucru pentru mediul economic și politic din Arad. Totuși, aceleași izvoare istorice și jurnalistice mai arată că respectiva firmă a semnat la finele lui 2013 contractul pentru modernizarea stadionului „Francisc Neumann” din orașul de pe Mureș, cu termen de finalizare 2015, dar obiectivul a fost dat în primire primăriei arădene câțiva ani mai târziu la stadiul de 70% finalizare. O altă firmă a făcut ca stadionul UTA-ei să fie inaugurat deodată cu promovarea echipei, în 2020.
Dar despre această societate comercială pe acțiuni pe care viceprimarul Cosmin Tabără s-a grăbit să o prezinte (din nou) în mod hollywoodian la ora fix 24 a zilei în care expira termenul de contestații, se mai povestește în mediul online că ar fi făcut lucrări cu probleme de calitate, de pildă scurgeri de apă în teatrul arădean sau calitate proastă la lucrările de la pasajul CET, nu mai contează, poate că lumea e rea și bârfește aiurea. Ciudat rămâne faptul că atunci când alegi un astfel de executant pentru o lucrare mare a orașului nu cauți referințe despre el, nu te interesezi de istoricul respectivului furnizor de servicii, pentru a nu ajunge să-ți ratezi obiectivele, ca de atâtea ori în istoria recentă a Timișoarei.
Dar poate că firma recent anunțată câștigătoare o fi avut cele mai puțin rele referințe și atunci trebuie să ne felicităm conducătorii pentru alegerea făcută. Nu se poate ca vicele Tabără și administrația USR a Timișoarei să nu fi aflat și despre aventura DNA a patronilor respectivei firme din Arad într-un caz care s-a finalizat cu despăgubirea statului român în niște lucrări cu o legalitate discutabilă la Apele Române Banat. Dar despre asta fostul director Titu Bojin ar putea să ne povestească mai multe, dacă vrea.
Și-atunci ce facem? Tremurăm de frică să nu pățim ca Aradul, să ne lasă câștigătorul licitație cu stadionul la 70%, pentru ca mai apoi să căutăm altul să termine treaba? Ar fi un dezastru edilitar și electoral, după problemele de la sala polivalentă a Universității Politehnice, Baza 2, după racordul la autostrada A1 și altele. Ce-o fi fost în capul lui Dominic Fritz, primarul Timișoarei, căci nu poți spune despre dânsul că e o prelungire a lui Gheorghe Falcă în Timișoara, ca să dăm alte conotații afacerii?
Firește că acum speculăm. Poate că respectiva firmă arădeană între timp s-a pus la punct, poate că lucrează la un stardard și cu o organizare ireproșabilă, occidentală, termenele poate că vor fi respectate cu strictețe, cu atât mai mult cu cât stoparea contractului stadionului din Arad a fost motivată atunci de schimbarea unor soluții tehnice în repetate rânduri și, probabil, modificarea în sus a costurilor. Prin urmare, să nu dramatizăm până la proba contrarie. Nu știm nici care erau alternativele, la ce prețuri, ce calitate au mai prestat prin alte lucrări, cât de onorabili au fost… Mai în glumă, mai în serios,, n-au fost în stare nici o contestație serioasă să facă pentru pierderea contractului la „Lego-ul” timișorean, atunci ce proiect și ce dichis arhitectural să mai aștepți de la dumnealor?
Nu în cele din urmă, am face bine să nu uităm că bătrânul stadion „Dan Păltinișanu” a fost ridicat în 1962-1963 cu mâinile truditoare ale multor muncitori arădeni. De ce n-ar rămâne o tradiție ca marile proiecte sportive ale Timișoarei să aibă legături atât de strânse cu Aradul, cu priceperea lor în ridicat stadioane? Însă dincolo de toate aceste detalii de culoare, deodată cu aflarea executantului noi arene, chiar dacă nu e vorba de marele stadion al orașului, Timișoara se poate pune să „desemneze” și câștigătorul „licitației” care va ridica fotbalul de pe Bega pentru o sincronizare perfectă promovare în prima ligă – tăierea de panglică a stadionului. Da, exact ca la Arad.
Comentarii prin facebook