Ce s-a întâmplat în acești ani cu Nicolae Robu? L-am votat de două ori și doar perspectiva unei soluții mai bune m-a făcut să încerc altceva. Am crezut în ce a încercat să facă în fotbalul timișorean și mi-am luat o căruță de critici din acea poziționare. Spun asta pentru a elimina încrâncenarea anti-Robu dintre motivele redactării acestor rânduri. Ba chiar mă îngrijorează starea sa de sănătate parcă mai mult acum decât în 2012, înainte și după operație și mă întreb dacă ar mai duce un mandat, limpede, până la capăt. Nicoale Robu nu mai este același de acum 13 ani, nu mai este nici cel din celelalte scrutine câștigate ori pierdute și pare un luptător epuizat, care ar fi dispus să folosească ultimul glonț, indiferent cum ar ține pistolul în mână.
Să ajungi să argumentezi cu falsificarea alegerilor un scrutin din România anului 2020 este o ultimă cale în fața neputinței, a penibilului. După ce ai trecut prin mai multe rânduri de alegeri în care partidul la guvernare (deseori PSD, partid pentru a cărui moralitate mulți nu băgăm mâna în foc) a pierdut în fața opoziției considerate mai democratice, sigur ți-ai pierdut busola sau ai ajuns să scormoni în pătura de jos a electoratului. Mai jos nu se poate, căci doar acolo mai ești crezut că cineva s-a născut pe acest pământ doar pentru a ne fura pe noi, românii, liberalii, timișorenii cu drag de oraș, fiii Bocsigului, temă prezentă și în arsenalul AUR.
„Am pierdut, este voința timișorenilor, diferența este mare… Am considerat că va fi un scor strâns și am fost optimist până în ultimul moment, dar diferența este mare, ceea ce înseamnă că așteptările timișorenilor sunt altele. Dezvoltarea în forță nu a dat satisfacție… Nu am nicio suferință. Înseamnă că nu mă pliez pe ceea ce vor timișorenii pentru următorii patru ani. Asta e viața, fără regrete!”, a spus Nicolae Robu la puțin timp după alegerile din septembrie 2020 pentru Primăria Timișoara. Patru ani mai târziu, zilele trecute, Nicolae Robu rupe hamul gândirii și vorbește despre un scenariu în care alegerile au fost falsificate de premierul Ludovic Orban, ce avea să fie aliat cu USR trei ani mai târziu.
“N-or fi fost, oare, (lipsa unui exit-poll, n.a.) măsuri de evitare a apariției unor diferențe între rezultatele sondajelor și exit poll-urilor, pe de o parte și rezultatele alegerilor, pe de altă parte?! Întreb și eu, pentru un prieten, cum se spune”, a scris zilele trecute fostul primar Nicolae Robu pe contul sau de facebook. Exit poll în Timișoara nu a fost făcut la ieșirea de la urne nici în 2016, iar în 2012 a fost făcut la comanda trustului Digi. Neîncrederea lui Nicolae Robu în ce ar fi făcut premierul din 2020 Ludovic Orban nu ne duce, oare, la spaima că premierul Ciolacu din 2024 nu va face același lucru, la rugămintea lui Alfred Simonis, prietenul lui Fritz? Dar oare boiaua din piparca de la Bocsig nu e făcută de țărani din cărămidă pisată, că eu așa am auzit?
Prietenul lui Nicolae Robu are mari probleme. Dacă nu le are de sănătate și pe această cale i-aș transmite recuperare ușoară, atunci amicul fostului edil pare cam crispat și pentru ce urmează să se întâmple electoral la anul. Nici încrederea lui Dominic Fritz că-l va bate pe Nicolae Robu la o diferență mai mare ca în 2020 nu sună a „picioare pe pământ”, dar vă imaginați câtă spaimă de eșec ce poate aduce în halul în care ca fost rector, fost senator, fost primar, fost președinte de filială de partid să gândești atât de primitiv politic precum a arătat, în puncte, Nicolae Robu în scenariul său conspiraționist.
Să știți că de multe ori m-am întrebat dacă Diana Șoșoacă e chiar nebună sau se preface în misiunea ei de supraviețuire pe scena politică.
Comentarii prin facebook