17 decembrie este o zi sfântă pentru timişoreni, este ziua în care libertatea se scria cu sânge într-un 89 trist, dar şi un 89 în care atunci în decembrie, am fost mai uniţi ca niciodată. 17 decembrie este şi o bornă frumoasă în istoria Politehnicii, fie că s-a numit FC Timişoara sau cum au vrut unii şi alţii.
Pe 17 decembrie 2009, Poli juca ultima partidă din Grupa A a Europa League la Zagreb, pe celebrul Maksimir contra gazdelor de la Dinamo. Era un meci de palmares, într-o grupă din care mai făceau parte Ajaxul lui Suarez şi Andrelecht. Probabil contrar aşteptărilor, Poli reuşea un succes de pus în ramă 2-1 după un meci echilibrat, în care gazdele au avut o statistică mai bună, dar alb-violeţii luau punctele. Era un sezon fantastic pentru bănăţeni, care eliminaseră Şahtiorul lui Mirea Lucescu şi au fost la un pas de grupele Ligii Campionilor, play-off pierdut cu VfB Stuttgart! Ce vremuri… Şi totuşi nu au trecut decât 14 ani de atunci.
14 ani de când fotbalul timişorean s-a dus pe vale, în timp ce adversara noastră de atunci, Dinamo Zagreb a prins Ligi ale Campionilor şi a dat jucători ce au evoluat la cel mai înalt nivel, atât în campionate puternice, cât şi la naţională, acolo unde au ajuns în două finale mondiale, una mare şi una mică.
Iată şi echipele ce s-au întâlnit atunci într-o seară geroasă de decembrie:
Dinamo Zagreb: 1. Butina – 7. Etto, 4. Kovaci, 6. Lovren, 3. Ibanez (2. Tomecak ’72) – 16. Badelj, 21. Vrdoljak – 77. Morales (9. Kramarici ’83), 10. Sammir, 17. Madzukici – 20. Slepicka (24. Sivonjici ’73). Antrenor: Krunoslav Jurcici.
FC Timisoara: 99. Taborda – 7. Stancu, 14. Mera, 6. Nibombe, 13. Scutaru, 20. Maxim – 77. Curtean (21. Goga ’75), 5. Alexa, 55. Bourceanu – 18. G. Bucur (25. Matei ’88), 9. Parks (23. Ionescu ’90+2). Antrenor: Ioan Ovidiu Sabău.
Comentarii prin facebook