Cât timp mă chinuia gândul despre cum va arăta România după câștigarea alegerilor prezidențiale de către unul ca George Simion, o discuție cu un mic întreprinzător, patron de terasă-restaurant în Banatul Montan, mi-a limpezit imaginea în mare măsură. Sugrumat de povara afacerii, de grija salariilor datorate angajaților, de mărirea taxelor, a tarifelor la servicii, utilități și altele, omul aștepta ziua de luni, hai marți după alegeri cu o deconectare de-a dreptul sectantă. Gata, vine Simion președinte și grijile omului se împrăștie.
Nu am ajuns să discutăm despre atribuțiile șefului statului, care sunt altele decât ale unui premier, nu am povestit despre majorități guvernamentale poate ostile, la realitățile economice din teren, la ratingul Moody’s și cât de repede am ajunge cu oiștea-n „junk”. Categoric, nu. Nu am apucat să amintim despre cât de scumpe ar fi creditele și cât de complicat va fi de dat salariile și pensiile. Vor mai fi date au ba? Nu, toate acestea ar fi dispărut alegându-l pe Simion. Urma o resetare cum nu s-a mai văzut, iar țara brusc devenea alta, cu instituții noi, cu oameni noi și pricepuți, cu bănci străine care ne vor aștepta cu creditele ca țăranii din Muscel cu pâine și sare pe guru Călin Georgescu.
În capul multora, alegerea lui Nicușor Dan nu va schimba nimic. Poate fi și așa. Oricum va urma o criză economică cu măriri de taxe și alte sacrificii. Votantul de Simion nu va face diferența unei ieșiri sănătoase din criză și una cu valul unor corecții internaționale, un mandat de reforme sau unul de tăvălire a vechilor obiceiuri din mainstream. Va fi greu, iar „greul” este opusul „ușorului” prin care am fi trecut dacă „patrioții” ne conduceau cu atâta demnitate. Pentru alegătorul de Simion aceste probleme ar fi dispărut la scurt timp după ce „protejatul tânăr” venea la Cotroceni, iar gurul la Palatul Victoria.
Ce poți să-i spui unui om cu multe probleme pe cap despre cum îi văd eu lui lumina de la capătul tunelului? Fie că vorbim de un mic om de afaceri, de un pensionar cu venituri puține, de un amărât fără venituri din zona rurală, de copiii nefericiți ai acestora, ce le spui unor asemenea oameni care cred că păcatele clasei politice vechi vor fi spălate de una nouă în câteva zile, fără sacrificii, fără durere, doar cu demnitate? Ce poți să-i spui unui om care este convins că în prag de criză economică antreprenorii se vor bucura brusc de taxe mai mici pe muncă, de impozite mai mici și de un sprijin mai mare din partea statului, când tocmai lumea cu scaun la cap se așteaptă să fie invers, să explodeze totul?
Omul era optimist că de azi vine vrăjitorul să-l ia de mână ca pe micuțul Aladin spre o peșteră misterioasă, promițându-i bogăție și viață mai bună lui și familiei. Povestea orientală are un final fericit. Și povestea noastră a avut unul duminică. România lui Nicușor trebuie să se schimbe. Vor fi poate doi ani de criză și apoi mai un an să vadă lumea că lucrurile merg spre bine. Nu cu minuni. E suficient ca un atelier de reforme să se deschidă în primul mandat al lui Nicușor Dan. În caz contrar, valul izolaționist va tăvăli România anului 2028, cu ocazia alegerilor parlamentare. Și-atunci nu mai are cine să ne salveze.
Comentarii prin facebook