Zilele trecute ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, reclama, într-o apariţie TV, faptul că încasează al 180-lea salariu ca valoare din ministerul pe care îl conduce. De menţionat că salariul său este de 13.000 de lei lunar şi, dacă renunţăm la populisme, trebuie admis că nu este unul foarte mare. Iar preşedintele interimar al PSD are dreptate să fie revoltat de acest lucru. E chiar mai mult decât aberantă această situaţie. Am mai auzit drept explicaţie în favoarea salariilor imense pentru directorii unor companii de stat, faptul că ar avea mari responsabilităţi. Dar un ministru nu are responsabilităţi? Dar premierul? Dar preşedintele ţării?
De asemenea, Grindeanu a avut dreptate şi când a spus, cu aceeaşi ocazie, că „nu-i normal ca salariul preşedintelui, care e cu vreo 1.000 -1.500 de lei mai mare decât al unui ministru, să fie de vreo 3 sau 4 ori mai mic decât o indemnizaţie a cuiva care merge o dată pe lună la o şedinţă sau de două ori pe lună. Aici trebuie să se facă o reglementare, fără dubii”. Aici Grindeanu s-a referit la celebrele şi înfiorător de mari indemnizaţii primite de membrii Consiliilor de Administraţie din companiile de stat.
Până aici, perfect de acord cu Grindeanu! Problema e că aceste anomalii din sistemul de salarizare au fost inventate de PSD pentru a-şi răsplăti clientela de partid, şi nu numai. În 2009, în timpul Guvernului Boc a fost dată o lege prin care în sistemul public nimeni nu avea un salariu mai mare decât preşedintele. Urma premierul, pe acelaşi palier cu preşedinţii celor două camere ale parlamentului şi tot aşa. Indemnizaţia unui membru CA era abia de 1% din din salariul directorului. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial, dar n-a mai ajuns să fie pusă în practică.
În schimb, PSD a pus în practică acest dezmăţ bugetar căruia nu se mai ştie cum să i se pună acum capăt. Un sistem în care un şef de agenţie de stat are un salariu de cinci ori mai mare decât al preşedintelui. Tot PSD a făcut posibil ca la autorităţile de reglementare (ASF, ANCOM, ANRE etc.) salariul unui simplu angajat să fie mai mare decât al preşedintelui, iar directorii să fie retribuiţi cu sume care rivalizeaztă cu venitul unui CEO de mari multinaţionale. Nu mai discut de contraperformanţele unor astfel de autorităţi, cum ar fi ASF, care a adus statului prejudicii de de sute de milioane de euro.
Tot PSD a inventat acele indemnizaţii nesimţite pentru membrii CA din companiile de stat, care pentru o şedinţă pe lună (de obicei e vorba de un chiolhan, nu de şedinţă) bagă în buzunar chiar şi 20 de salarii lunare ale amărâţilor pe umărul cărora plâng PSD-iştii cu lacrimi de crocodil. Tot PSD a inventat salariile uriaşe ale directorilor companiilor de stat, unele din acestea fiind pe pierderi. Tot PSD a inventat şi primele uriaşe de la stat. 100.000 de euro, de exemplu, pentru şefimea Romsilva. Tot PSD a inventat sute de agenţii al căror singur obiect de activitate este tăiatul frunzei la câini. Avem de exemlu 178 de institute și agenții de cercetare. Acolo unde sunt salarii mai mari decât cel al preşedintelui SUA. Ba chiar și un salariu mai mare decât toate salariile miniştrilor din guvern la un loc. Şi asta fără să se producă nimic.
Nu mai insist cu exemple, găsite la tot pasul, dar astfel, sub binecuvântarea PSD a apărut această baronime a bugetarilor, de unde şi expresia socialismului de caviar. Aici găseşti clientela partidului, neamuri, prieteni, chiar dansatoare la bară. Iar Grindeanu se numără printre miniştrii care au promovat astfel de elemente. Şi mai trebuie spus că o parte din salariul imens al unui om pus de partid într-o funcţie bănoasă se îndreaptă spre casieria partidului. Ca atare, Grindeanu are dreptate când se plânge că are al 180-lea salariu din minister, dar ştie şi el foarte bine că s-a ajuns la această situaţie bizară din cauza PSD. Iar acum, la negocierile programului de guvernare, care partid se opune tăierilor din această imensă risipă bugetară? Exact, tot PSD…
Comentarii prin facebook