Poli nu a promovat pentru că nu a putut. Nici n-a vrut, dar și cu o voință de fier tot la un eșec în baraj ar fi ajuns. E nițel mai complicat. Lipsa de voință nu era ceva din patologia leneșului, ci un calcul economic făcut la vârful administrației clubului. Voința de fier a existat, totuși, înșurubată pe final de campionat în sufletul jucătorilor cu o medie de vârstă de 20 de ani, în fața căreia și managementul clubului a schimbat din mers obiectivul spre o promovare nepropusă inițial și nevisată până spre final.
Nu s-a putut și asta a arătat-o dubla cu Olimpia Satu Mare. Mai ales în prima manșă, atunci când o repriză Poli nu a jucat nimic. Nu-i bai, tot tinerețea i-a adus aici. Faptul că o bună parte de campionat au prins poftă de fotbal, le-a ieșit mai tot, iar promovarea, vrei, nu vrei, bătea la ușă. Apoi, am vrut și noi, consumatorii de fotbal. Galeria urcată din nou pe val, dar și publicul care începea să reaudă de Poli după aproape un deceniu de uitare în lipsă de performanță, voință, soluții, finanțare pentru un nivel mai înalt etc.
Din vara acestui an ni se spune că se schimbă situația. Primii pași s-au văzut. Poli va funcționa pe o altă structură juridică, patronatul devenind două instituții ale administrației locale care s-au alăturat Universității Politehnica din Timișoara. Cu o cotizație anuală stabilă și cu atragerea de bani din sponsorizări, Poli nu va mai avea grija banilor, ca până acum. Dar nu numai banul te oprește sau îți dă aripi într-o competiție, ci și priceperea unor manageri în ale sportului. Filtrarea de către club a jucătorilor de perspectivă de la alte cluburi din zona Timișoarei, problemă discutată deja de administrația județeană, este de asemenea importantă, dar și alte chestiuni de management sportiv pot influența calendarul spre performanță.
Clubul trebuie să se structureze spre performanță și înclin să cred că aici va fi mai dificil decât în laturile contabile. Poți chema un Cosmin Contra să se ocupe de acest proiect, te poți baza pe celebritatea și conexiunile sănătoase din fotbalul românesc sau internaționale ale lui „Guriță”, dar falimentul sportiv poate veni din puțin lucru când nici nu te aștepți.
Te miri din ce, dar proiectele moșite de mulți factori, uneori politici, pot fi astfel ratate când nici bine n-au început. Se întâmplă așa atunci când decidenții gestionează clubul cu patimă și orgoliu, legând inventarul succesului sau eșecului sportiv de un eventual câștig electoral. În cazul „noii Poli”, actorii politici au promis neimplicare personală peste cea financiară din partea instituțiilor administrației locale, ceea ce ridică miza neutralității și medierii așteptate din partea celuilalt partener, Universitatea Politehnică.
Orașul nu mai are timp să aștepte. Estimez că echipa primește un bagaj de îngăduință din partea celor care ar putea reveni lângă echipă în calitate de suporteri nu mai mult de trei ani până la promovarea în prima ligă. Altfel, totul s-ar putea dezumfla, apărând tot mai vehement păreri că se face pradă cu banul public, că lumea ori nu se pricepe, ori se fură la club, iar de aici până la diluarea proiectului nu este decât un mic pas. Mai este și sincronizarea cu finalizarea unui stadion, probabil cel din Buziașului, numit „Eroii Timișoarei”.
Spuneam că pașii au fost calculați în așa fel încât cristalizarea unei echipe care să ia în piept promovări succesive s-ar face mai bine din liga a treia, cu un buget necesar mai mic și fără examene dure care ar putea demoraliza o tânără echipă. Liga a doua ar putea fi un popas mai lung decât credem, iar dacă acesta ar costa anual aproape la fel cât costă un an de liga întâi, fără să se încaseze drepturi TV, gândirea administrației nu a fost chiar rea.
Ce urmează? Constructiv, echipa poate avea liniște, cu condiția ca fiecare să-și știe locul și rolul (aviz Druckeriei). Dacă are liniște, poate aștepta și performanța, iar noi vom reveni pe noul stadion. Poate că e mai bine să promovăm la anul din liga a treia în a doua, pentru ca din vara lui 2026, când poate va fi gata stadionul municipal, să avem acea explozie de interes venită din suprapunerea curiozității pentru arena modernă și pornirea unei campanii de promovare. Cu mai multă speranță vine lumea știindu-te pe locul 1-2-3 în B, la promovare, decât dacă ești deja în Superligă și ești ciuca bătăilor prin play-out.
Pentru acel moment niciun vizionar nu poate proiecta așteptări precise. Timișoara a mai trăit în aerul rarefiat al performanței de scurtă durată, iar factorul politic local angajat la această treabă trebuie să-și asigure pașii, astfel încât să evite o nouă dezamăgire. Căci poate fi ultima în existența lui Poli.
Comentarii prin facebook