Cu cât premierul Ilie Bolojan continuă inflexibil programul său de reforme, nervozitatea PSD este tot mai mare, tinde să ajungă la paroxism. Şi trebuie spus din capul locului că aceste reforme – e drept, dureroase – sunt necesare pentru a salva România de la faliment. Faliment spre care a îndreptat-o – ghici cine? – chiar PSD prin desfrâul bugetar la care s-a dedat. Iar Bolojan îşi sacrifică imaginea şi îşi riscă viitorul politic pentru a duce la capăt reformele. Cu toată opoziţia din propriul guvern a PSD-ului, opoziţie din care nu lipseşte şantajul ieşirii de la guvernare.
Un timp PSD-iştii mai mici sau mari au sărit ca din baie că partidul merită mai mult respect, iar dacă nu primesc acest lucru pe tavă, ies din coaliţie. „PSD ori va fi tratat cu respect în această alianță de guvernare, ori nu va mai fi deloc”, decreta, de exemplu, cu ceva timp în urmă senatorul Daniel Zamfir, notoriu traseist politic. Acum, liderii PSD o spun pe faţă, pe lângă respectul cerşit, marea lor angoasă este pachetul II de măsuri anunţat de Bolojan. Măsuri care vizează deparazitarea instituţiilor statului şi a companiilor de stat de miile de “căpuşe” PSD-iste.
Luni, a venit rândul unui „greu”, chiar „supegreu” al partidului să pună pe tapet problema ieşirii de la guvernare. Mă refer la secretarul general Paul Stănescu, care a etichetat măsurile lui Bolojan drept o “teroare administrativă”. Evident că Stănescu s-a arătat (din gură şi pix) foarte îngrijorat şi pentru românii năpăstuiţi. Dar ne-am obişnuit ca PSD-iştii, chiar şi din jeturi de lux, mâncând caviar cu polonicul şi consumând şampanie de 20.000 de euro sticla să nu mai poată dormi de grija poporului.
Sigur, să faci reformă alături de Paul Stănescu, un individ cu mentalităţi medievale, înseamnă o contradicţie în termen. Individul e un adevărat stăpân peste Oltenia, exact ca un baron medieval. Nu ştiu dacă nu pretinde aici şi jus primae noctis (dreptul la prima noapte). Şi ca orice “nobil” medieval, întreaga familie “princiară” Stănescu e bine înfiptă în funcţii la stat plătite regeşte. Fratele său, Alexandru, este şef al ADR Oltenia. Fiica sa a fost angajată la ANCOM chiar de Sorin Grindeanu, pe când actualul preşedinte interimar al PSD conducea această instituţie cu salarii de de mii de euro. Ginerele său este angajat la ASF, altă instituţie cu salarii exorbitante. Fiul său nu este angajat la stat, dar firmele sale au fost băgate în mega-afacerea cu deturnări de bani europeni cu stuful din Delta Dunării, afacere facilitată de ministrul Agriculturii, Florin Barbu, “vasal” al baronului.
În aceeaşi zi cu Stănescu a ieşit să atace Guvernul şi Sorin Grindeanu, acesta având însă o mică diferenţă de abordare în privinţa ieşirii de la guvernare. „Nu refaci deficitul prin acțiuni de PR. Văd tot felul de ciumpalaci care zic că PSD iese de la guvernare”, a declarat Sorin Grindeanu într-o conferință de presă. Se întâmpla la puţine ore după intervenţa “ciumpalacului” Stănescu. Ieşirilor liderilor PSD trebuie puse şi sau mai ales în cheia alegerilor interne din partid, în septembrie urmând să aibă loc un congres în care va fi ales un nou preşedinte. Or Grindeanu şi Stănescu nu sunt tocmai în aceeaşi tabără.
Iar partidul are o mare problemă, una vitală chiar. PSD mai stă în picioare datorită primarilor pe care îi are şi a armatei de sinecurişti. Dacă “armata” se destramă şi primarii se duc după electoratul lor plecat la AUR, PSD e vraişte. Iar Grindeanu trebuie să facă acum un balet între putere şi opoziţie. El le arată primarilor că are grijă de ei, se luptă cu Guvernul din care face pentru ei, dar pe de altă parte, nu poate ieşi de la guvernare. Dacă ar ieşi, chiar ar pierde PSD şi ultimele privilegii, iar pe primari nimic nu i-ar mai reţine în partid. Drept urmare, cel mai probabil, PSD va continua pe “linia Grindeanu”. Va urla împotriva guvernului din care face parte, dar se va inspira în acelaşi timp din “strategia” câinilor care nu fug de la măcelărie. Uite, de asta merită PSD-ul tot respectul românilor…












































Comentarii prin facebook