În ultima vreme vorbim despre Dominic Fritz politicianul, președintele USR, partenerul și negociatorul de guvernări al lui Sorin Grindeanu, Ilie Bolojan, Kelemen Hunor sau Varujan Pambuccian și mai puțin despre dumnealui ca administrator al Timișoarei. Omul a trecut la alt nivel și doar amânarea primirii cetățeniei române îl ține încă departe de aerul și mai înalt al politicii românești. Nu știu cât de înalt, căci e greu de crezut, după demolarea mitului sasului Iohannis, scenariul conspiraționist despre neamțul parașutat în România pentru a deveni președinte de țară, direct din papucii BND.
Dar omului i-au ieșit de minune pașii în acest dans politic. Dacă era ales prea devreme, sigur eșua din vârful unui USR cu intenții incerte. Cătălin Drulă și Elena Lasconi asta au pățit-o, au ajuns la această funcție prea devreme, USR consumând jertfele rituale până Dominic Fritz a ajuns președinte pentru liniștea dintre alegeri. Are tot timpul din lume să prindă cheag acolo sus, dacă va ști să țină partidul la guvernare atâta cât trebuie, mai ales după ce despre acest partid se tot spune că este câștigătorul nebunului an electoral 2024-2025.
Dominic Fritz a știut când să o susțină pe Elena Lasconi și mai ales până când. A avut inspirația să meargă pe mâna lui Nicușor Dan, fără să-i atribuim calități de mare guru politic, fiind evident că dna Lasconi nu mai avea forță pentru repetarea performanței din decembrie 2024. Răutăcioșii din partidele partenere la guvernare se plâng că USR a primit poziții prea bune pentru cota lui de participare în alianță, ceea ce-i întărește lui Dominic Fritz poziția de președinte al USR pentru o bună perioadă de timp. Au plătit prețuri grele în cazuri precum Busuioc-CCR, deși în dezbaterile liberalilor europeni s-a întrebat apăsat cum ar trebui să procedeze pentru a nu abandona principii, dar nici să nu submineze instituții apărând valori fundamentale.
E greu de răspuns la o astfel de întrebare, dar USR a dat semne că a înțeles jocul. De la USR se așteaptă să-și calculeze mișcările și eschivele politice nu numai în funcție de membrii partidului, de inevitabilele poziționări doctrinare din interior, ci și în folosul masei de alegători care au votat binișor USR în toamnă și mult mai consistent Nicușor Dan la prezidențiale. Alții ar cere o mai rapidă maturizare a USR. Mulți dintre noi am avut bariere roșii față de PSD și observăm acuma de ce ar merita să le menținem (vezi recentele orori din justiție), dar în același timp am ajuns să considerăm imperfect stabilitate un plus, totuși, față de aberantul populism patriotic din zona AUR.
„În ianuarie 2017 la Berlin eram pe canapea – spunea Dominic Fritz la congresul USR -, citeam pe Facebook că s-a dat un OUG care urma să arunce în aer România. Dintr-un impuls spontan am luat metroul și am mers în față la Ambasada României, unde m-am întâlnit cu alți români. În zilele următoare am revenit la Timișoara, am vorbit la un protest, era al naibii de frig. Am vorbit un pic de rău de premierul de atunci Sorin Grindeanu, timișorean de-al meu… Dacă îmi spunea cineva că… o să negociez un Guvern împreună cu Sorin Grindeanu, aș fi zis că e nebun. Ceea ce a părut o imposibilitate a devenit realitate”, a spus Fritz la Congresul USR.
Corect, era greu să-i pui la aceeași masă după episodul 2017, dar să ne spună careva mai priceput dacă declarația de mai sus vine să întărească faptul că USR și Dominic Fritz s-au maturizat politic sau dimpotrivă. Ca alegători, vrem să se maturizeze și să-și judece tactic gesturile politice sau chiar suntem dispuși să riscăm totul, apărând cu dinții valorile fundamentale? Nu cred există un răspuns la această întrebare. Și dacă ar exista, poate că ne-ar fi frică să-l aflăm.
Comentarii prin facebook