O nouă stea străluceşte intens pe cerul suveranismului românesc. Ba chiar e vorba de o suveranistă avant le lettre, care s-a sacrificat în numele acestui ideal, atunci când nici Liviu Dragnea nu se gândea la suveranism. Exact, e vorba chiar de ea, Elena Udrea, proaspăt ieşită din puşcărie, acolo unde orice suveranist îşi face stadiul obligatoriu. Şi de obicei îl face de dragul poporului, pe care atunci când îl îmbrăţişează, îi fură portofelul din buzunar. Sigur, dacă te iei după ea, Udrea s-a sacrificat pentru popor, fiind un fel de Jeanne d’Arc a României. Revenirea triumfală a avut loc – unde altundeva? – decât în acea cocină cu pretenţii de televiziune, autodenumită “a poporului”. Şi a fost delir…
Din start, ca să ştim cu cine avem de-a face, Udrea s-a prezentat: „Sunt suveranistă, susținătoare a lui Trump. Cred că după anularea alegerilor au intervenit serviciile pe anumite interese. Au intervenit serviciile să se organizeze alte alegeri, ca să nu câștige Georgescu. Ciolacu nu avea șanse, Antonescu la fel”. Şi a urmat un melanj de poveşti rocamboleşti cu filme de spioni de categoria a doua, acţiunea având loc pe întregul glob, din Statele Unite până în Germania, din Franţa până în Caraibe.
”Eu colaborez cu un grup de lucru apropiat de Casa Albă, și cred că are legături cu investigația lui Tulsi Gabbard. Nu vreau să spun mai multe. În Costa Rica, în 2019, am fost contactată, de alte servicii. Serviciile din mai multe țări m-au contactat ca să discut diferite aspecte. La unele nu am înțeles de ce a trebuit să discut eu. Însă, cu serviciile americane am purtat discuții”, a spus această Mata Hari a suveranismului.
Şi aberaţiile au continuat. Întregul sistem globalist s-ar fi coalizat pentru a-i bloca ascensiunea spre preşedinţia României, iar apoi pentru a o băga la puşcărie. Începând cu Soros, Obama, Merkel, până la serviciile de spionaj franceze şi germane au lucrat împotriva ei. “Dacă Trump era președinte, eu nu ajungeam în 2022 la închisoare”, a conchis ea. Pe bune.
Un om normal s-ar întreba dacă nu cumva a păţit ceva la puşcărie, a fost victima unui abuz, dacă şi-a mai făcut un consult de specialitate. Iar în cazul că sunt probleme de acest gen, o televiziune cât de cât decentă ar evita să aducă în studiou un om cu probleme psihice. Dar nu, Udrea nu e ţicnită, ţicniţi sunt alţii. Nici măcar nu e proastă, ba chiar are o inteligenţă nativă, se poate spune şi viclenie, e drept, neşlefuită prin lecturi. Afirmaţiile halucinante au însă un public ţintă. Un public care, cu cât inepţiile debitate sunt mai mari, cu atât este mai cucerit. Să nu uităm, sunt foarte mulţi români extaziaţi de un pitic (mă refer la caracter, nu la înălţime, că nu vreau să fiu incorect politic) care scoate pe gură doar aberaţii.
Poate unii au uitat, dar actuala “suveranistă” a fost cel mai important politician în era Băsescu. Mult mai influent decât premierul Emil Boc. A fost “alfa şi omega” corupţiei, fiind implicată în tot felul de afaceri, inclusiv cu serviciile secrete. Mai grav, “suveranista” a inhibat intrarea în politică a femeilor serioase şi capabile, după ce a indus în opinia publică ideea că o femeie poate să reuşească în politică doar prin “metoda Udrea”. Şi nu insist asupra acestui subiect. După ce Băsescu şi-a pierdut influenţa, evident că a intrat în atenţia procurorilor. A acumulat nu mai puţin de cinci dosare penale. A făcut puşcărie doar în unul singur, Gala Buite, cel mai benign. În schimb, a scăpat prin prescripţie de: Dosarul Hidroelectrica (trafic de influență și spălare de bani); Microsoft 2 ( trafic de influență și spălare de bani); Finanțarea campaniei prezidențiale a lui Traian Băsescu (instigare la luare de mită și spălare de bani. În primă instanță, Udrea a primit 8 ani de închisoare.); Dosarul „Ferma Băneasa” / „Retrocedările ilegale”.
Într-o ţară cu justiţie funcţională, Udrea era la puşcărie pentru tot restul vieţii, nu era la televizor debitând gogomănii. Uite însă că hulitul “Sistem” a avut grijă de ea! Apropo de justiţie, încă umblă liber un fel de Mesia, care a stat 10 ani la Viena, al doilea sediu al spionajului rusesc, într-o vilă de 600.000 de euro, fără să aibă nicio sursă de venit.
Dincolo de toate acestea, râmâne o mai veche întrebare. Cum poţi să debitezi atâtea inepţii pe un post naţional de televiziune, fie el şi vidanjă în fapt, fără ca nimeni să nu se sesizeze!? Suntem totuşi în mijlocul unui război hibrid. Înţeleg libertatea de exprimare, dar până unde poate merge ea? Iar în al doilea rând, cât de mult îi poate desconsidera unii “suveranişti” pe români şi cât de idioţi îi cred, dacă le vinde astfel de aberaţii?
Comentarii prin facebook