”Votăm eliminarea pensiilor speciale”, spunea la final de ianuarie 2020 pesedistul Alfred Simonis, pe atunci lider al grupului social-democrat din Camera Deputaților, înainte ca rodul muncii sale să cadă la CCR. Trei ani şi jumătate mai târziu, același Alfred Simonis, avansat președinte interimar al Camerei, a întărit angajamentul său și al partidului pentru eliminarea privilegiilor, fie că era vorba de o condiționare în PNRR, fie și numai pentru faptul că „este un gest normal să îți elimini propriile privilegii ca să ai autoritatea morală să discuți despre veniturile altor categorii care trebuie să aibă aceeași soartă”. Atunci era vorba de pensiile speciale ale parlamentarilor, dar partidul nu s-a oprit aici.
A venit Sorin Grindeanu la șefia Camerei și a partidului pentru a participa într-o coaliție proeuropeană la guvernarea țării. „Eu sper ca această lege să treacă de Curtea Constituţională, fiindcă România are nevoie de o reglementare în domeniul acesta al pensiilor speciale”, spunea Sorin Grindeanu, liniștindu-ne cu privire la un subiect fierbinte din societatea românească, lipsa unui echilibru între veniturile la pensie ale procurorilor și judecătorilor, vârsta de pensionare, și ceea ce îi așteaptă pe restul românilor la bătrânețe.
Citind aceste rânduri și amintindu-ne peste ani de ele nu poți spune că PSD nu a vrut să se facă dreptate. Ei tot timpul au luptat pentru aceste reforme, iar articolele și comunicatele de presă atestă acest lucru incontestabil. Partea proastă e că odată ajunse aceste legi votate în fața judecătorilor Curții Constituționale, demersurile politicului erau „frânte” de fiecare dată, fie că era vorba de pensiile altor categorii profesionale, fie că la membrii CCR își votau viitorul lor. Doar parcurgerea listei cu judecători constituționali care au amânat luarea unei decizii la ultima încercare de trecere a legii, zilele trecute, poți vedea că domnii Deliorga, Giani, Busuioc și Licu au fost numiți de un anumit partid.
Care partid întâmplător se numește PSD. Aici avem o mare problemă. Ca timișeni nu ne vine să zicem că Alfred Simonis mințea pe vremuri, nici că Sorin Grindeanu minte acuma, căci știm că dumnealor nu mint și vor binele României. Ba mai mult, faptul că acei oameni din CCR, domnii Deliorga, Giani, Busuioc și Licu, nu mai răspund la
butoanele montate la partid este un semn că în România a fost depolitizată Justiția, că PSD nu se implică în manipularea ei și totul este frumos în această țară. Deși mai sunt probleme de rezolvat în Justiție, putem să ne ridicăm în picioare pentru a aplauda acest partid al oamenilor muncii.
La fel, nici Lia Savonea, președintele Înaltei Curți, despre care unii ar zice că este un fel de matroană a Justiției din România, dar noi nu zicem, nici dumneaei nu face ce face în numele partidului PSD, astfel încât, coincidență, ies pe rupte de sub răspundere penală mai toți „bagabonzii” economici ai României, pe motiv de prescripție. După cum vedeți, dumnealor la partid au făcut numirile și gata, nu s-au mai băgat peste gândurile acelor persoane, au respectat independența acestora când participă la destinele patriei. Ce dovadă de neimplicare în treburile Justiției mai vrem? Așa pare de la distanță, nu?
Deși dumnealor de la PSD se chinuiau în parlament să treacă legi nu o dată, ci prin asumarea lui Bolojan de două ori pe pensiile magistraților, nu i-a deranjat și nici nu s-au răzbunat pe domnii Deliorga, Giani, Busuioc și Licu că le-a făcut munca inutilă, și nici pe d-na Lia Savonea, cea care le-ar crea, totuși, o problemă de imagine. Nu și-au pus niciodată întrebarea cei de la PSD de ce alegerilor lor cu resursa umană sunt atât de nefericite pentru România?
Că toți cei „delegați” de ei să se ocupe de Justiție au cam făcut lucrurile pe de-andoaselea, mai degrabă pentru sustragerea subiecților anchetelor de la sancțiunea legii, decât pentru aplicarea ei. Nu de alta, dar lumea începe să întrebe chestiunea asta și se vor întreba de ce nu mai câștigă alegeri cu toată „reformarea” partidului. Acum, în mijlocul scandalului provocat de „Recorder”, tac de voie, nu deschid gura. Poate să nu ne miroase a usturoi.
Comentarii prin facebook