În urmă cu 15-20 de ani, în vremea de glorie a vameşilor, circula un banc care spune multe despre acea perioadă. Cică urma să vină ziua de naştere a unui vameş, iar colegii săi discutau ce să-i cumpere. “O vilă!”, spune unul. “Mai are vreo două, un apartament la Nisa”, propune altul. “Um Lamborghini, că-i lipseşte din garaj”, sugerează al treilea. “Are destule maşini, cred că un yaht ar fi mai bine”, vine o altă propunere. Timid, unul din spate spune: “Să-l lăsăm o dată singur pe tură?”. La care toţi sar revoltaţi: “Nu, nu, e prea mult!”. Mi-am amintit de acet banc, zilele trecute, când Sindicatul vameşilor a anunţat că declanşează o grevă.
Sigur, cu exagerările de rigoare bancul vorbeşte despre amploarea nemaivăzută a contrabandei din România şi în special a traficului cu ţigări. Trafic din care s-au înfruptat şi mulţi, foarte mulţi politicieni, unii dintre ei având încă funcţii înalte în statul român. Dar nu prea interesa pe nimeni că acel trafic prăduia bugetul de stat, într-o perioadă în care mai toţi românii fumau ţigări de contrabandă. Pe lângă vameş, toţi trăiau bine, şi poliţistul şi procurorul şi judecătorul şi, evident, politicianul. Fără prea multă legătură cu aceste rânduri, atunci au înflorit şi s-au dezvoltat şi reţele mari de interlopi, aşa cum mafia americană s-a dezvoltat din contrabanda cu alcool. Acum sindicaliştii din vamă vor grevă. Mulţi sunt din cei care îşi aprindeau cu două decenii în urmă ţigările cu bancnote de 10 euro. (Relatarea asta o am de la prea multe surse ca să nu fie reală.)
La fel şi sindicaliştii din ANAF vor grevă. Adică responsabilii de cea mai mare evaziune fiscală din Europa, estimată la aproximativ 10-14% din PIB. Principalele surse de evaziune sunt: neplata sau fraudarea TVA (neîncasarea TVA-ului este la 35%–36%); nedeclararea veniturilor și a profiturilor; contrabanda (în special cu țigarete și alcool). Din 1995, şef al Sindicatului vameşilor, iar apoi şi al celor din ANAF, este un anume Vasile Marica, un individ guraliv promovat la greu de televiziunile infractorilor, recte trompetele propagandei PSD-iste. Omul a trăit aşadar acele vremuri, având acum un venit şi o avere fabuloase, ca de altfel toţi liderii de sindicat.
Dar huzurul nu era doar la vameşi. S-a extins în mai tot sectorul bugetar, mai puţin la dascăli şi domeniul medical (ulterior şi aici au crescut salariile). România îşi permitea lucruri pe care nici cele mai dezvoltate state nu şi le permiteau. Cei mai mulţi angajaţi în administraţie raportat la populaţie, pensii megaspeciale la 45-50 de ani (apoi “speciali” angajaţi iar la stat), înfiinţarea a tot felul de agenţii doar pentru a plata sinecuriştilor de partid, salarii de CEO de multinaţionale pentru angajaţii din companii pe pierderi sau autorităţile de reglementare. Fără nicio acoperire în economia reală. Au spus ceva liderii de sindicat în perioada aceea că risipa o să ne coste cândva? Nu, nu aveau timp fiindcă îşi numărau averile colosale, din tot felul de surse de venit. Iar despre partidele care au guvernat nu se pune problema.
La început toată nota de plată pentru acel dezmăţ bugetar o făcea sectorul privat. Acolo s-a tot strâns cureaua. Iar când sectorul privat nu a mai putut, am luat bani împrumut. Care megeau tot în salariile bugetare. Şi acum salariile şi pensiile se dau tot din credite externe.
Cine suferea cel mai mult? Angajatul din zona privată, unde creşterile salariale nu puteau fi susţinute ca la bugetari. Iar fiindcă îmbuibarea nu avea acoperire în economia reală, evident că a apărut şi inflaţia tot mai mare. Am ajuns însă în punctul în care nu se mai poate aşa: ziua scadenţei. Cine îţi tot bani în împrumut, ca tu să-i bei?
Zilele acestea, se discută doar de legea salarizării bugetarilor. Pe privaţii care asigură o parte din aceste salarii iar nu-i bagă nimeni în seamă. Nu ştiu cât de bună sau de rea e legea. Dar e clar că nu mai merge cu răsfăţul de până acum. Cine urlă cel mai tare? PSD, care, alături de PNL, stă la baza acestei crize, partid care prin miniştii săi ai Muncii trebuia să facă legea de cinci ani. Şi mai urlă îmbuibaţii lideri de sindicat. Adică… tot PSD. Apropo, șeful SANITAS, Leonard Bărăscu, câştigă 1.000.000 de lei pe an din șase surse diferite de conducere sindicală și administrativă.
Şi încă ceva. Poate vor fi şi salarii mai mici. Important este însă că se dau. Aviz celor care se închină lui Georgescu şi AUR, mulţi dintre ei foşti vameşi, poliţişti, securişti, APV-işti etc Că nu trebuie să ai mulţi neuroni să realizezi că nimeni nu va da banii unei ţări conduse de un şarlatan care face pe nebunul şi a unei bande de golani. Iar Rusia nu prea mai are bani nici pentru ea.
Comentarii prin facebook