Mereu cu ochii spre Cluj, Timișoara avea nevoie de un mare festival pentru a conta în economia turismului muzical de larg consum. Nu că am fi coborâți din copac la acest capitol. Timișoara aduce muzică bună în iulie la festivalul de jazz, atrage cu succes o nișă de spectatori la Revolution și în mod execepțional la Plai, însă pentru publicul de toate vârstele și cultura muzicală Diskoteka pare că își va câștiga un loc binemeritat. În cifre, Diskoteka a aduna până în 70.000 de spectatori în cele trei zile de festival din weekend, 25 de invitați din străinătate, dar și pauze umplute cu Leo Iorga sau Gheorghe Gheorghiu între recitalurile de final. Trei zile, 15 ore de concert pe scena principală cu formații ce au ocupat poziții de vârf în topul muzicii disco, hip-hop sau new wave și un public numeros cu puseuri nostagice consumate pe vechea arenă timișoreană. Cu public nu numai de pe Bega.
Editorial de Eugen Sasu
Când prezentatorii Radu Tudor și Octavian Ursulescu încercau animarea publicului aflat în zona standing de pe gazonul arenei „Dan Păltinișanu”, întrebând „cine e din Timișoara?”, „cine e din țară?”, reacția a fost cam jumăta-jumătate, ceea ce dă un prim răspuns bun pentru nevoia orașului de a propune pieței turismul muzical. Grosul trupelor a venit din Germania. Cu siguranță rețeta organizatorilor a fost una de a optimiza raportul calitate-preț. Un Snap, Captain Jack, Haddaway, Baccara, Sabrina sau C-Block nu au costat cât ACDC-ul ce vrea să-l aducă primarul Robu în anul capitalei culturale europene, dar important este că, în recitalurile de final, artiștii de la Alphaville, Ace of Base, chiar și Boney M sau Thomas Anders de la Modern Talking nu și-au bătut joc de spectatori și de meserie. Aducând, cei mai mulți dintre ei, instrumentiști, dansatori și vocaliști ce-au oferit publicului muzică live peste negativul nelipsit în astfel de momente ce-am fi tentați să le catalogăm drept „second-hand”.
Succesul primei ediții a Diskoteka, căci putem vorbi de așa ceva, și anunțul unei a doua ediții în 2020 ar trebui să dea de gândit atât organizatorilor, cât și administrației locale. Stadionul „Dan Păltinișanu” este în plan de demolare în toamnă și nu avem garanția că platoul golit de moloz și pământ va fi putea fi pus la dispoziția organizatorilor. Unde ar putea avea loc ediția a doua este o temă serioasă pentru responsabilii locali Nicolae Robu și Călin Dobra. Uite, pentru astfel de ocazii poate că era bună propunerea primarului ca „Dan Păltinișanu” să fie demolat după ce se ridică o altă arena pe o locație apropiată celei vechi. Dar acest subiect se pare că este deja închis și imaginația nu-mi oferă o locație potrivită pentru un astfel de eveniment la anul. În ruinele de pe CFR? Pe Electrica? Asta este Timișoara și în acest hal a ajuns: fără stadion, fără sală polivalentă și cu multe alte goluri greu de acoperit.
Numeroșii turiști prezenți la festival au umplut spațiile de cazare din oferta și-așa redusă a Timișoarei. Ce clamăm noi când cerem turiști? Nevoia de a aduce bani locului prin servicii de calitate. Aici intrând transport, parcări, cazare și alimentație publică. Mai este mult-mult de lucru. Când la miezul nopții îți ies 20.000 de oameni de la un astfel de concert, dintre care jumătate pot fi turiști, cu ce îi întâmpini? Cu câteva terase în Complexul Studențesc? Sau cu un centru vechi în care la ora 22.30 ți se ia ultima comandă la mâncare. Poate nu în toate, dar în două astfel de locații am încercat să mănânc la ora 23.00 și am fost trimis să încerc la localurile vecine. Nu asta e ideea când ai un astfel de eveniment în oraș. Ce făceam dacă aveam o finală la fotbal cu fani care la aceea oră de abia încep distracția? Iar pentru orele de după concertele Diskoteka Festival lucrurile nu au stat mult diferit.
Totuși, prima ediție poate fi considerată un succes, iar anii ce vin ar putea aduce orașului poate același interes cu care Untold a atras o altă generație de fani la Cluj. Criticii pot vorbi de „băbăciuni” și „pensionari” ce de abia mai găsesc de lucru la vreo nuntă. Poate că așa este. Și eu aș vrea să-l văd în Timișoara Metalica, pe Mick Jagger, Angus Young, Mark Knopfler, Phil Collins ori Robbie Williams, dar nu poftele mele contează, ci să atragem turiștii în Timișoara printr-un produs vandabil pe termen lung. Iar Diskoteka Festival poate fi acel eveniment.
Comentarii prin facebook