Cred că puţină lume n-a văzut mult „oscarizatul” “Braveheart” al lui Mel Gibson. În film, nobilii scoţieni, din când în când, strângeau câte o armată pentru a se lupta cu asupritorii englezi. Înainte de luptă însă nobilii negociau cu englezii diverse favoruri – evident doar pentru ei – şi, ajungând la un acord, îşi trimiteau apoi luptătorii acasă fără să curgă o picătură de sânge. O astfel de negociere a fost însă dată peste cap de legendarul William Wallace (Braveheart), rezultând astfel bătălia de la Stirling Bridge, una dintre cele mai strălucite izbânzi din istoria scoţienilor în faţa englezilor.
Imaginea cu nobilii negociind cu englezii mi-a venit în minte văzând pertractările liderilor naţionali de sindicat din educaţie cu guvernul. Se pare că ei şi-au atins scopurile personale, ca şi în alte multe ocazii de acest gen, şi ar cam vrea să termine “bătălia”. Şi cum să nu ajungi la o înţelegere când printre negociatorii sindicalişti se numără unul ca Anton Hadăr, om cu n-şpre sinecuri şi un favorit al televiziunilor infractorilor şi securiştilor? Numai că, nu un “braveheart” se opune acum, ci mii, zeci de mii de “bravehearts” din educaţie. Spre lauda lor vor ca “lupta” să fie dusă pînă la capăt de această dată. Spre disperarea guvernanţilor şi a cohortelor lor de sinecurişti care se comportă în realitate precum o armată de ocupaţie.
Ba s-a mai enervat şi profesorul Klaus Iohannis, autorul monumentalei cacealmale “România educată” care a făcut ce ştie şi el: a aruncat cu paltonul în capul dascălilor. Ca la un semnal, a demarat o adevărată campanie pe modulul “divide et impera”, profesorilor fiindu-le antagonizaţi părinţii. Dovadă că e greu, au fost scoşi la înaintare toţi “ciutacii” de serviciu. Şi dacă asta nu e destul, tot pe canalele securiste şi la televiziunea infractorului Ghiţă a început şi o operaţiune de compromitere a profesorilor, aceştia fiind acuzaţi că au politizat greva, fiindcă ar avea în spate USR şi AUR. Evident, intoxicări slinoase.
Da, am şi scris recent, în acest moment şi în modul în care funcţionează statul român nu sunt bani pentru a satisface toate revendicările salariale ale dascălilor. Sau dacă ar fi, acordarea lor ar produce un grav dezechilibru bugetar şi o mare inflaţie. Dar ar fi bani dacă s-ar produce acele reforme instituţionale de care se discută de decenii. Fiindcă în trei decenii nu am făcut de bunăvoie nicio reformă. Cele făcute au fost doar la presiunea UE, iar mai recent pe motiv de PNRR.
De aceea cred că această grevă a depăşit deja bariera unor revendicări salariale. Ea pune pe tapet fundamentul educaţiei în România şi chiar mai mult, revendică la modul serios reformele instituţionale. E important acum ca profesorii grevişti să reziste. Şi nu mă joc cu cuvinteler când spun despre ei că sunt adevăraţi eroi ai momentului. Puţină lume ştie, dar ei nu sunt salarizaţi pentru aceste zile în care se află în grevă. Ideal ar fi ca întreaga societate să-i sprijine, să se solidarizeze cu ei. Fiindcă lupta pe care o duc nu mai e doar pentru ei. E şi pentru colegii lor care n-au intrat în grevă şi, la umra urmei, pentru toţi românii care vor să trăiască într-o ţară normală. Ei luptă pentru noi toţi împotriva unei clase politice impostoare. Lupta lor este pentru adevărata “Românie educată”.
Din păcate nu cred că va fi aşa, puţine au fost momentele în istorie în care românii au dovedit că pot fi solidari. Greviştii vor fi arătaţi cu degetul, umiliţi, jigniţi, înjuraţi şi scuipaţi ca pe un adevărat “drum al Golgotei” pe care-l urcă acum. Vor veni ameninţările, poate şi desfacerea unor contracte de muncă. E adevărat că sunt sacrificii şi de cealaltă parte, a părinţilor şi elevilor, mai ales ale celor din anii terminali. Dar ne aflăm în faţa unei adevărate revoluţii, iar orice revoluţie înseamnă şi sacrificii, pierderi colaterale.
Da, lupta profesorilor este total inegală având în vedere ce forţe imense şi tenebroase li se opun. Nici la Stirling Bridge nimeni nu le dădea o şansă scoţienilor lui Braveheart în faţa unei mult mai numeroase şi ehipate armate a englezilor. Nici măcar unii scoţieni nu prea credeau în izbândă, dar luptau fiindcă ştiau că dreptatea este de partea lor şi asta trebuie să facă, să lupte. Asta fac eroii. Dar dacă şi “bravehearts”-ii României de astăzi vor izbândi…
Comentarii prin facebook