Au trecut vremurile când ne venea să ne tăiem o mână numai la gândul că cu ea am pune ștampila pe PSD în vreun fel de alegeri locale sau generale. Unii eram țărăniști, alții, liberali, iar cuvântul antipesedist trebuia dus până la moarte, chiar și după ea, lăsat moștenire la nepoți. Când partidele în care am crezut au făcut alianțe „împotriva naturii” tocmai cu acel PSD nefrecventabil ne apuca voma, iar dezamăgirea a început să curgă încet ca lacrima peste naivitatea noastră politică. Spun că au trecut acele vremuri pentru că picătură amară cu altă picătură amară am început să admitem că așa se face politica.
Unii au înțeles din asta că toți sunt la fel. Alții, că în folosul public trebuie să faci compromisul, dacă o astfel de înțelegere trebuie, totuși, să capete aspre conotații. Depinde către ce se obiectiv se clocea alianța. Pentru a devaliza statul, cum a fost în anii de după revoluție și mult spre zilele noastre sau pentru a reuși să treci prin democrație decizii importante pentru țară. Chiar dacă nu am atins etica absolută, nici n-o vom putea atinge vreodată, este limpede că procentul înțelegerilor din politică în folosul furtului calificat scade încet în favoarea deciziilor importante, dar mai greu de luat pentru țară. Veți spune că evoluția este insesizabilă. Așa este, însă trendul acolo duce.
Pe cât de rapid ne spun statisticile că ne dezvoltăm economic, pe atât de greu ne așezăm moralitatea în politică. Dar mergem spre unde trebuie și fiecare zi ar trebui să ne dovedească asta. În mod evident, această direcție nu vine neapărat din capul și sufletul politicianului. Avem încă o clasă politică defectă și de o proastă calitate, dar presiunea asta pozitivă vine încet-încet dinspre alegători și prin exigența Uniunii Europene. Ne chinuie această presiune, iar euroscepticismul este fabricat și în laboratoarele celor care ar vrea ca politica să se facă ca acum 30 de ani.
Liberalii timișoreni critică primarul USR al Timișoarei că ia decizii în Consiliul Local Timișoara prin înțelegeri cu PSD. Pe vremuri a făcut asta chiar și PNȚCD, de unde și senzația de vomă ce ne-a cuprins atunci pe mulți, dar felurite alianțe au făcut posibilă în plan local administrația bună sau proastă între PNL și PSD, între PDL și PNL, între PDL și PSD, apoi PNL cu USR și iarăși PNL cu PSD. Dar ce-ar fi dacă USR ar legitima un parteneriat cu PSD? Ar fi un calcul greu pentru managementul electoral al USR, dar în realitate nu ne mai tăiem mâini și picioare ori greața capătă forme tot mai slabe.
Municipalitatea timișoreană astăzi este condusă cu un legislativ USR plus un consilier care a abandonat PNL. Aici este o problemă că justiția n-a reușit să invalideze acel mandat. USR mai construiește voturi punctuale împreună cu PSD, deși viceprimar este Cosmin Tabără (PNL), nu vreun pesedist, iar reproșul liberalilor este tocmai în acestă direcție: „v-ați dat cu PSD”, de parcă numai ei ar avea voie că facă asta. Județul este condus de liberali cu care mai pică. Și mai pică cei de la Pro România ori de la USR. La un moment dat te întrebi care e logica, dar nu este neapărat una, deși binele comunității îi animă, indiscutabil, pe toți. Cum credeți că va fi după 2024? Va câștiga unul tot, să conducă cum vrea doctrina lui? De unde?
Partea tristă este că aceste alianțe nu se fac din drag de contribuabil. Ele provoacă un schimb, dai ceva, primești ceva. Nu dai, atunci PNL îți pregătește ce e mai rău la București, să te înveți minte. Dar minte nu se învăța neapărat Dominic Fritz, care dacă nu mai prinde un mandat de primar, sigur nu va ieși total din politică, va avea din ce să-și ducă viața. Vom pierde noi toți de pe urma acestui mod de a face politică, unul la demolare, nu la contrucție. Alfred Simonis (PSD) promite că face câte ceva pentru acest loc. Face că ne iubește sau pentru că așa gândește că-l va surclasa electoral pe Alin Nica (PNL)? Și viceversa, Alin Nica vrea el să promită stadionul, dar mai bine nu se face deloc decât să-l rezolve combinatorul de Simonis (PSD).
M-a întrebat un prieten ce părere am despre un important proiect și cum facem să convingem factorul politic regional de necesitatea unei înțelegeri constructive în cadrul proiectului Inițiativei celor Trei Mări, cu culoarul Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Egee. Despre imensa oportunitate de a dezvolta împreună Timișoara cu Aradul, după modelul București-Ilfov. Ce să răspunzi la o asemenea chestiune? Că politicienii ăștia de azi vor face pace pentru un megaproiect cu Aradul, acolo unde și ai lor nu sunt în stare să se înțeleagă unul cu altul din același partid? Timișoara politică nu a fost în stare să se comporte responsabil un singur an, măcar unul, anul capitalei culturale, de ce ar reuși mai mult pentru cauze mai grele? Dar mai bine ne înșelăm noi și ne vom trezi cum sare iepurele, cu Nica, Simonis, Fritz, Bâlcea, Falcă și Bibarț, toți dintr-o bască.
Comentarii prin facebook