Inovația a fost mereu o caracteristică a Politehnicii timișorene, iar istoria de peste un secol este plină de povestiri, unele mai cunoscute, altele mai puțin, despre realizările cadrelor didactice de aici.
Dintre cele cunoscute am putea aminti crearea primului calculator din mediul universitar din România – MECIPT-1 și a primei specializări de calculatoare din țară, care au dus ulterior la edificarea unei adevărate școli în domeniu și la dezvoltarea industriei IT.
Dintre cele mai puțin cunoscute este cea referitoare la profesorul Aurel Soceneanțu, cadru didactic al primei secții cu specializarea Calculatoare din Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara, care în 1967 a inventat un aparat electronic de verificare a cunoștințelor studenților.
În numărul din 27 mai 1967, revista „Viața studențească” scria:
„Se știe că pentru facilita desfășurarea unei lucrări de laborator și a evita deteriorarea utilajului, studenții trebuie să cunoască mai întîi conținutul lucrării ce urmează a fi efectuată. Verificarea cunoștințelor se face de aceea înainte de începerea practică a lucrării. În condițiile existente, aceasta înseamnă prea mult timp irosit (cca. 1/2 oră, verificînd doar parțial, o parte din grupa de studenți).
Datorită instalației pentru verificarea programată a cunoștințelor, concepută de Aurel Soceneanțu, șef de lucrări la catedra de Electronică și Automatică din Institutul Politehnic Timișoara, de fiecare dată, toți studenții unei grupe vor fi verificați într-un timp record – 3 minute – pe baze ce necesită cunoașterea integrală a temei.
Cum funcționează? Studentul primește o listă cu opt întrebări și pentru fiecare întrebare — cinci răspunsuri, dintre care unul singur corect. El primește de asemenea o plăcuță cu contacte și trebuie să stabilească la instalație contactul pentru cîte unul din răspunsurile la cele 8 întrebări. Instalația analizează simultan cele 8 întrebări, compară răspunsurile date cu cele corecte și atribuie 1, 2, 3, 4 puncte, în funcție de dificultatea întrebării. S-a preconizat în plus ca după aceasta instalația să indice și răspunsurile corecte. Punctajul minim pentru admiterea la lucrarea de laborator este de 12 puncte. Cele mai bune răspunsuri sînt apreciate cu 20 pînă la 32 de puncte.
Întrucît întrebările se referă la probleme de detaliu, se pot formula un mare număr de întrebări. Probabilitatea de a nimeri răspunsul exact este foarte mică: 20 la sută la o întrebare ; 4 la sută la două întrebări. La opt întrebări, cîte sînt prevăzute, probabilitatea este de ordinul fracțiunilor de mie.
Această instalație are capacitatea de a verifica cunoștințele în orice domeniu, dar se pretează mai mult în învățămîntul tehnic, unde frecvența cunoștințelor exacte este mai mare. Oricum, nu trebuie să ne speriem! Aparatul electronic de verificare a cunoștințelor este deocamdată unicat!”
Invenția a stârnit senzație în epocă, a fost omologată și, chiar dacă era în perioada comunistă, grație unei oarecare deschideri în acei ani, au apărut și caricature referitoare la noul dispozitiv.
Presa vremii scria că „Dispozitivul realizat și omologat la Facultatea de electrotehnică din Timișoara reprezintă o confirmare a înscrierii tuturor cadrelor didactice de la Institutul politehnic timișorean pe linia modernizării procesului de învățămînt, aducînd elemente noi de mare eficacitate tehnică și economică în raport cu dispozitivele similare folosite în alte țări, cum ar fi U.R.S.S., Franța, S.U.A., R.D.G. Utilizarea memoriei cablate pentru un număr finit de liste face posibilă analiza simultană a tuturor întrebărilor cuprinse într-o listă indicînd și poziția răspunsurilor corecte pentru întrebările la care a fost indicat un răspuns greșit”.
Autorul invenției, Aurel Soceneanțu, s-a născut în 1938 la Timișoara. În anul 1960 a absolvit Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic Timișoara și fost reținut în calitate de cadru didactic. A obținut în anul 1972 titlul de doctor în domeniul Calculatoare. În perioada 1973-1980 a coordonat, ca director, activitatea Centrului de Calcul al Politehnicii, calitate în care s-a implicat direct în numeroase teme de cercetare. Din anul 1980 activează ca și cadru didactic la Universitatea Brigham Young University, Provo Utah, SUA.
În data de 28 mai 2004, Universitatea Politehnica Timișoara i-a decernat titlul de profesor onorific. Iată ce scriau foștii săi colegi în referatul de acordare a titlului:
– „Domnul prof.dr.ing. Aurel Soceneanţu a fost un cadru didactic de bază al Facultăţii de Electrotehnică. A activat în primii ani după absolvirea facultăţii în cadrul disciplinelor de Măsuri Electrice, sub coordonarea directă a prof.dr.ing. Eugen Pop, şi ulterior în Catedra de Calculatoare, sub îndrumarea prof.dr. Alexandru Rogojan. A depus o activitate susţinută cu rezultate deosebite atât la nivel didactic, cât şi la nivelul cercetărilor ştiinţifice, fiind coordonatorul subcolectivului de software. În calitate de director al Centrului de Calcul al Politehnicii s-a afirmat prin rezultate excelente.
Domnul prof.dr.ing. Aurel Soceneanţu a menţinut o strânsă legătură cu Departamentul nostru şi după ce a plecat din ţară, în 1980, şi cu deosebire după 1990. Având în vedere cele menţionate sunt întrutotul de acord şi voi vota cu multă căldură acordarea titlului de Profesor Onorific domnului prof.dr.ing.Aurel Soceneanţu” (prof.dr.ing. Crișan Strugaru).
– „Domnul prof.dr.ing. Aurel Soceneanţu este unul din pionierii şcolii de software din România. Și-a început activitatea la Catedra de Măsuri Electrice unde a brevetat un aparat automat de testare a cunoştinţelor. Intuind viitorul calculatoarelor, s-a reprofilat şi, după o specializare în SUA, a trecut la Catedra de Calculatoare, unde promovează cu consecvenţă dezvoltarea disciplinelor de programare, sisteme de operare şi compilatoare. Încă de la început utilizează cărţi de software, recent apărute în lume pe care le studiază şi transmite aceste cunoştinţe studenţilor inoculându-le pasiunea pentru software-ul de aplicaţie şi pentru cercetarea ştiinţifică.
Timp de 5 ani coordonează, în calitate de director, colectivul Centrului de Calcul al Politehnicii, perioadă în care sprijină învăţământul de programare în toate facultăţile şi obţine prin colectivul de cercetare rezultate deosebite: proiectarea primului compilator PASCAL din Româmia; proiectarea asistată de calculator; proiectarea unor subsisteme de teletransmisie cu multiacces. A reuşit să formeze un colectiv puternic de cercetare software în cadrul catedrei care, integrat la Centrul de Calcul, promovează noi discipline pentru care se elaborează cursuri şi material didactic pentru laboratoare.
După plecarea din ţară, prin activitatea sa de cercetare şi didactică, va fi recunoscut ca o personalitate în domeniul învăţământului de calculatoare din lume. După 1990 îşi reia legăturile cu Departamentul de Calculatoare, fiind prezent la toate sesiunile de comunicări ştiinţifice şi de câte ori a avut ocazia. Având în vedere întreaga activitate, meritele sale didactice şi rezultatele în cercetarea ştiinţifică, precum şi aportul său la dezvoltarea şcolii româneşti de calculatoare, susţin acordarea titlului de Profesor Onorific domnului prof.dr.ing. Aurel Soceneanţu” (prof.dr.ing. Ionel Jian);
– „Am apreciat activitatea domnului prof.dr.ing. Aurel Soceneanţu atât ca student al dânsului la disciplina de Măsuri Electrice cât şi ulterior, în catedra de Calculatoare, unde am făcut parte din colectivul de software coordonat de dânsul. Una dintre trăsăturile caracteristice ale prof. Soceneanţu este spiritul de iniţiativă, dorinţa de a produce şi promova noutăţi în ştiinţă. Domnul Soceneanţu a contribuit decisiv la dezvoltarea învăţământului şi cercetării în domeniul software-ului, atât în catedra noastră, cât şi la nivel naţional. Merită amintite cel puţin două din realizările sale în colectivul de cadre didactice integrate la Centrul de Calcul Electronic al Politehnicii, unde a funcţionat ca director – compilatorul de Pascal şi compilatorul de Concurreat Pascal (primul limbaj de programare concurentă care a putut fi utilizat în România). Apreciez de asemenea faptul că domnul Soceneanţu a păstrat legăturile cu colegii şi după ce a plecat din România.
Începând cu 1990 a fost prezent în multe ocazii în catedra noastră şi ne-a sprijinit în diverse forme, din care aş aminti: dotarea cu cărţi şi reviste de specialitate, participarea la conferinţele organizate de catedră etc. Domnul Soceneanţu şi-a demonstrat valoarea şi la Brigham Young University din SUA, unde este apreciat ca profesor şi cercetător. Ținând cont de toate cele relatate, sunt de acord să i se atribuie titlul de Profesor Onorific al Universităţii Politehnica Timişoara.” (prof.dr.ing. Ioan Jurca).
Modul în care Aurel Soceneanțu a plecat de la Institutul Politehnic din Timișoara pentru a se alătura Departamentului de Informatică al Brigham Young University (BYU) este o altă poveste, plină de aventuri, care l-a implicat și pe președintele Departamentului de Inginerie Electrică al BYU, Jens Jonsson, care, după ce a fost consilier tehnic șef al UNESCO în România timp de doi ani, a convins BYU să-i ofere lui Soceneanțu un contract cât era încă în România. De asemenea, a mai fost implicat Richard Ohran, de la Departamentul de Inginerie Electrică al BYU, care l-a cunoscut pe Aurel Soceneanțu când cei doi studiau împreună la Universitatea din Illinois, unde Aurel Soceneanțu a fost bursier Fullbright. Povestea îl implică și pe Niklaus Wirth, autorul limbajului Pascal și inventatorul computerului Lilith, care, venit să ajute la instalarea unui computer în România, l-a vizitat pe Aurel Soceneanțu și, după mai multe negocieri, a obținut permisiunea guvernului român pentru a-l invita la o conferință în Elveția, împreună cu fiul său.
Cu ajutorul lui Ohran, au primit pașapoarte pentru Statele Unite. BYU a angajat apoi un avocat internațional pentru a-l ajuta pe Soceneanțu să-și scoată familia din România. După doi ani, Aurel Soceneanțu și fiul său și-au reîntregit familia după ce soției și fiicei sale li s-a permis în sfârșit să părăsească România și să se mute în SUA.
Comentarii prin facebook