Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Timiș derulează, în județul Timiș, campania de vaccinare antirabică a vulpilor din mediul silvatic. Această acțiune de desfășoară în perioada 11 – 30 iunie.
Vulpile din Timiș, vaccinate împotriva rabiei
Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Timiș în colaborare cu Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Timiș recomandă populației, în zonele de vaccinare, să ia următoarele măsuri:
- să lege toți câinii sau să-i țină închiși timp de 14 zile de la declanșarea campaniei;
-
plimbarea în locurile publice este permisă numai în lesă și cu botniță; pe teritoriile supuse vaccinării este interzis pășunatul animalelor timp de 14 zile; – persoanele care găsesc animale moarte (vulpi) pe teritoriile supuse vaccinării, sunt obligate să le lase neatinse și să anunțe imediat un medic veterinar, administrația publică locală sau unitatea de vânătoare , în scopul prelevării cadavrului;
-
dacă se găsește o momeală vaccinală într-o zonă în care sunt copii sau animalede companie, cu ajutorul unei pungi de plastic, se protejează momeala și se anunță medicul veterinar,
-
dacă se găsește o momeală vaccinală al cărei ambalaj (înveliș) este desfăcut, spart sau distrus, cu mâinile protejate de mănuși se plasează momeala într-o pungă de plasticși se anunță medicul veterinar din cea mai apropiată localitate pentru a ridica momeala respectivă;. Aceste momeli vaccinale nu sunt destinate animalelor domestice (câini și pisici); aceste momeli sunt autorizate pentru utilizare la animale sălbatice (vulpi din mediul silvatic).
La 45 de zile după terminarea campaniei de vaccinare, cu ajutorul gestionarilor fondurilor de vaccinare, vor fi organizate vânători de control, în scopul evaluării eficienței vaccinării.
Rabia este o boală mortală care nu are vindecare, dar care poate fi prevenită. Muşcăturile şi zgârieturile de animale (căine, pisică, lilieci, dihori, vulpi, urşi, lupi sau orice animal cu sânge cald) pot fi periculoase chiar şi atunci cînd produc leziuni minime, dar străpung pielea, care devine poartă de intrare pentru virusul rabiei. Boala poate fi răspândită de către animale prin intermediul salivei sau contactului cu ţesutul cerebral. Oamenii pot dobândi boala în urma muşcăturilor de animale sălbatice cât şi domestice. Muşcăturile care afectează faţa, capul, gâtul sau mâinile sunt considerate cu risc crescut. Perioada de incubaţie a virusului rabic este de 4-6 săptămâni. De obicei nu este prezent nici un simptom al bolii. Primele simptome care apar includ: durerea şi amorţeală la locul muşcăturii, urmate apoi de simptomatologie vagă, care poate apărea în multe alte afecţiuni şi care includ: febră, tusea sau senzaţia de gât uscat, durere, arsură, mâncărime, furnicături sau amorţeală la locul muşcăturii sau al expunerii iniţiale, durere abdominală, anxietate sau nelinişte care se accentuează şi poate evolua spre agitaţie extremă. Simptomatologia ulterioară este mai specifică şi poate include: perioade alternante de comportament normal şi comportament bizar sau neobişnuit (anxietate, halucinaţii, delir), frică de apă (hidrofobie) sau frică de aer (aerofobie), spasme musculare la nivelul muşchilor feţei, gâtului sau diafragmului, urmate de convulsii. Paralizia, care este adesea singurul simptom, se dezvoltă în cazul unei forme de rabie mai puţin obişnuită, rabia paralitică, care apare după muşcătura liliecilor vampir, fluctuaţii mari ale temperaturii corporale, pulsului şi presiunii sangvine, coma, insuficienţa cardiacă şi respiratorie.
Comentarii prin facebook