Nu mai puţin de cinci deputaţi Pro România au fost primiţi zilele trecute cu braţele deschise în PNL. Mai mult, doi dintre ei, Daniel Constantin şi Sorin Câmpeanu, au obţinut şi locuri în Biroul Executiv al partidului. În afara celor cinci parlamentari, mai mulţi şefi de organizaţii Pro România s-au înregimentat în PNL în această perioadă. E adevărat, nu-i o mare tragedie pentru nimeni destructurarea partidului lui Victor Ponta, cel care din „zmeul” politicii româneşti la căderea Guvernului Dăncilă a ajuns „Păcăliciul” politichiei de pe Dâmboviţa. Şi asta nu e totul. Pe lângă cei din Pro România, au mai fost primiţi cu dată recentă în PNL cinci parlamentari veniţi din PSD. S-a ajuns astfel ca, potrivit unei statistici, 15% dintre parlamentarii PNL să fie traseişti.
Unii dintre ei chiar campioni ai traseismului precum un anume Mircea Banias a cărui aventură politică este următoarea: PNL, PDL, din nou PNL, PC, ALDE, Pro România şi iar PNL. Şi liberalii nu se opresc aici, deschizând larg porţile partidului pentru toţi traseiştii, fie că sunt parlamenatri, primari etc. “Traseişti din toată ţara, uniţi-vă în PNL!”, pare să fie sloganul actual al partidului condus de Ludovic Orban.
Iată însă ce spunea acelaşi Orban în august 2017, la două luni după ce era ales preşedinte PNL, vizavi de această adevărată boală a politicii dâmboviţene: „Vom depune un proiect de lege pentru a combate traseismul politic, o chestiune care este solicitată de 90% din societatea românească şi cred că este momentul să punem piciorul în prag şi să arătăm clar cine vrea perpetuarea traseismului politic şi cine nu vrea perpetuarea traseismului politic. În ce ne priveşte pe noi, vom iniţia un proiect de lege pentru a interzice traseismul politic, iar parlamentarii care îşi părăsesc partidul pe listele căruia au fost aleşi, să îşi piardă mandatul (…) Fenomenul traseismului politic trebuie oprit pentru că el este de fapt o gravă deteriorare a mandatului reprezentativ şi a democraţiei în România”.
Ce s-a schimbat de atunci? Da, PNL a ajuns la guvernare, iar acum traseismul pare să nu mai fie o “gravă deteriorare a democraţiei în România”. Sau poate nu mai sunt 90% dintre români nemulţumiţi de acest fenomen?
E adevărat, se spune că în politică “doar boul e consecvent”, dar să renunţi în asemenea hal la unele principii parcă e mult prea mult. E adevărat şi faptul că Guvernul liberal se află într-o situaţie ingrată, neavând susţinere parlamentară. Nu mai discut de aşa-zişii parteneri de alianţă precum ALDE, partid care se manifestă mai agresiv precum PSD. Şi totuşi… Chiar nu există o altă soluţie decât aceea din a face din traseism un modus vivendi?
Să aduci în conducerea partidului unul ca Daniel Constantin, care dincolo de faptul că umblat prin n-şpe partide, a fost şi membru al Cabinetului Grindeanu, cel cu Ordonanţa 13, este chiar de neînţeles. Nu mai discut de perioada în care acelaşi Constantin era cel mai dibaci culegător de scame de pe hainele lui Dan “Felix” Voiculescu.
Sub aura celor peste 40 de procente din sondaje, PNL începe să facă tot mai multe erori. Iar una dintre ele, care-i poate fi şi fatală, este aroganţa. Fiindcă există şi o mare doză de aroganţă în această politică a porţilor deschise pentru toţi traseiştii, atâta timp cât ai combătut fenomenul atunci când erai în opoziţie. Şi dădeai impresia de partid cu principii şi norme de integritate. Iar aroganţa a curmat multe cariere politice în România, de la Adrian Năstase la Victor Ponta. Altfel, dacă tot primesc, fără niciun discernământ, pe toată lumea în partid, ar avea porţile deschise şi pentru – să-i zicem – Viorica Dăncilă? Care acum se află în relaţii reci cu liderii actuali ai PSD. Ori, se pare că până acum au fost bineveniţi toţi PSD-iştii care nu se mai aveau bine cu conducerea partidului.
Comentarii prin facebook