Nicolae Robu este decis să candideze ca independent pentru un nou mandat la Primăria Timișoarei. El mai este decis și să facă lucruri bune și frumoase pentru oraș, printre care plantarea a câteva sute de mii de petunii, mușcate și trandadfiri pitici. Dar câte altele n-ar face „fanaticul muncii” dacă ar dărâma dictatura progresistă și antinațională a „impostorului” Dominic Fritz? Numai că Nicolae Robu este în același timp decis să nu respire aerul cu vreo trei persoane din conducerea filialei. El a mărturisit-o. Sigur e vorba de Nr. 2 din PNL Timiș, cu siguranță și Nr. 1, deși nu pe față, să nu-și taie toate crăcile de sub picioare. Nu în ultimul rând, Nicolae Robu este decis să câștige alegerile, iar asta pare cea mai ușoară misiune, conducând detașat în propriile sondaje de opinie.
Dar ce facem noi, timișorenii, cu excesul ăsta de decizie? Nu e prea decis Nicolae Robu? Atât de multă decizie poate n-o fi bună, poate e ca și colesterolul, ca și zahărul, e bine să manifești atâta decizie? Cu atât mai mult cu cât o faci împotriva unor decidenți politici din partidul tău de origine, formațiune care foarte probabil va obține unul dintre primele două locuri la număr de consilieri municipali, cu ocazia alegerilor locale de la anul. USR, PNL și PSD posibil să fie singurele partide din legislativul Timișoarei, iar dacă cu două din ele nu te înțelegi, chiar nu poți respira în zona aia, atunci cum respirăm noi, alegătorii?
Cum vor fi puse acele 267.091 petunii in Timișoara, cum va reînvia primarul Nicolae Robu era palmierilor pe Bega dacă consiliul municipal va zice prin vot NU la proiectele elaborate de un executiv care, chiar „fanatic” și „neobosit” fiind, pare cam șchiop chiar și surd la un loc, în lipsa unei susțineri politice? Nici USR-ului nu-i va fi lejer să conducă în Consiliul Local Timișoara chiar obținând primăria pentru Dominic Fritz. Mai mult ca sigur este și faptul că USR nu va mai obține de unul singur (plus una bucată „plombă”) majoritatea în legislativul municipal, iar prietenia cu PSD nu va fi una confortabilă politic, firește. Dar să ne întoarcem la Nicolae Robu, ce va face Nicolae Robu fără susținere? Cum îl va pune viceprimar pe Alin Popoviciu, dacă n-are listă de consilieri? Hai pe Ligius Buboi city-manager mai merge, dar la viceprimari e vorba de un troc politic.
Nicolae Robu poate fi cea mai fericită alegere posibilă, poate fi Mercedesul primarilor, dar dacă Mercedesul ăsta n-are carburant sau n-are cine să-i încarce bateria, limuzina atât de lăudată de iubitorii auto va fi la fel de inutilă precum troșcaleta aia turistică neomologată nici acum. De ce am alege un primar care mai și spune, total neinspirat, că el nu va avea susținerea PNL Timiș, nu o va avea nici pe a USR, iar la PSD poate avea toată bunăvoința, dar este groaznic de insuficient? Și unde mai pui că Nicolae Robu ignoră total costul pervers ce l-ar putea avea un sprijin din partea PSD, cu pagubele aferente în ecuația guvernării locale și a confortului nostru de cetățeni ai urbei.
Nicolae Robu decisul n-a putut fi cel mai curat primar al Timișoarei nici când s-a jurat că el va fi imaculatul. DNA a făcut echipă de fotbal din anturajul funcționăresc al lui Nicolae Robu și pe vremea când primarul liberal conducea filiala Timiș a PNL și o majoritate în consiliu. Ce-o fi în administrația timișoreană dacă primar va fi dator la PSD și la alte grupări mai mult sau mai puțin ciudate din alte partide, inclusiv cel liberal? Cum va rezista la frânele puse de puternicele interese izvorâte din diversele configurări urbane ce vor urma inevitabil în următorii ani de dezvoltare a orașului? Cum? Cu „fanatism”, clar!
Comentarii prin facebook