Cunoaşteţi modul de operare al bandelor Hamas nu doar în actualul război din Gaza, dar şi din trecut. Respectiv se foloseau de populaţia civilă, în primul rând de copii, pe post de scut uman în faţa adversarilor, forţele israeliene. La o scară mai mică, aşa s-au întâmplat lucrurile şi cu baza de canotaj demolată de primărie cu aproximativ zece zile în urmă. Micii canotori de la club erau doar un paravan pentru afacerile imobiliare de pe acest teren, afaceri în care principala implicată este familia infractorului fugar Zaher Iskandarani.
Plânsete, lacrimi, pumni îndreptaţi spre cer, „patrioţi” revoltaţi, „club de 150 de ani demolat de primărie”! Toate acestea s-au întâmplat în momentul în care buldozerele au intrat, cu zece zile în urmă, în al treilea obiectiv ilegal de pe malul Begăi. Pe vremuri, cunoscut şi ca Ştrandul Eminescu. O mică parte din această bază îi găzduia pe micii canotori, victime ale unui vechi război imobiliar, miza fiind un teren de cîteva milioane de euro.
Povestea juridică aici începe în 2008, când Primăria condusă de Gheorghe Ciuhandu demarează un proces pentru a recupera baza, cunoscută la acea vreme ca Terasa sau Ştrandul Eminescu. Baza fusese ocupată în anii 90 de un aşa numit Club Sportiv Banatul Timişoara. Printre membrii AGA ai acestui club găsim nume foarte interesante precum Rami şi Ramela Iskandarani (copiii infractorului Zaher Iskandarani), Mitică Viel (aka Miki Boxeru), antrenorul de box Gheorghe Biea etc. Coincidenţă sau nu, printre membri apare şi o anume Marinela Pomană, în condiţiile în care defuncta soţie a lui Zaher Iskandarani se numea Camelia Pomană.
În 2010, AGA de la Banatul face o „promisiune de vânzare-cumpărare” a bazei cu firma Repulse Bay, aparţinând familiei Iskandarani. Deci, familia Iskandarani, ca membri ai Clubului Banatul, vinde proprietatea firmei familiei Iskandarani. Preţul fixat este de 700.000 de euro, din care 40.000 arvună. Suprafaţa totală a terenului este de 6.434 mp, pe care se află, printre altele: o magazie echipament (300 mp), bac canotaj (460mp), terasă (2540 mp), terenuri de tenis (793 mp), volei (688 mp) şi handbal (1414 mp), Terasa Eminescu (1.046 mp), două bazine de înot etc. „Menţionăm că actul de proprietate asupra imobilelor descrise mai sus urmează să fie obţinut prin hotărâre judecătorească în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Timişoara”, se mai arată în „Promisiunea de vânzare-cumpărare”. Deci se admite că vânzătorii nu sunt proprietari, aşteptând o decizie în instanţă în acest sens. De menţionat că acest document a fost semnat la un birou notarial din Săvârşin, judeţul Arad. În Timişoara nu s-au găsit notari să semneze aşa ceva?
Odată cu venirea lui Nicolae Robu în funcţia de primar, lucrurile încep să lâncezească. Asta şi fiindcă în primărie ajunge city manager fostul vameş Sorin Drăgoi, un apropiat al lui Robu, dar şi al celor care vor să pună mâna pe teren. Cert este că municipalitatea nu mişcă un deget pentru a se întabula pe acest teren care îi aparţine. E drept, nu se întabulează nici cei de la Clubul Banatul. O tactică pe care, de altfel, Robu o folosea inclusiv în primărie, mai toţi directorii săi fiind interimari.
În acest litigiu lung, cei de la Banatul găsesc un angajat de la OCPI (ulterior se pare arestat) care solicită primăriei să întabuleze clădirile din bază. Situaţia este salvată de Călin Pârva, şef birou în cadrul Direcţiei de Patrimoniu, care arată într-o adresă că toate „construcţiile propuse pentru întabulare au fost construite fără Aurorizaţie de Construcţie”, astfel că nu eliberează Certificatul de Existenţă construcţii. Cu acest certificat, cei de la Banatul făceau un pas mare pentru a se înstăpâni pe întreaga bază. Aşadar avem aici un aşa numit club „Banatul” care s-a pus stăpân peste un teren în centrul Timişoarei pe un teren care nu-i aparţinea şi cu nişte clădiri ridicate fără autorizaţie.
Trebuie spus că în toată perioada de litigii baza a fost lăsată în paragină, cu excepţia unui mic spaţiu, destul de impropriu, unde au fost lăsaţi să se antreneze micii canotori de la Clubul Sportiv Municipal. Atenţie, nu este vorba de un club al municipalităţii, cum greşit s-a scris în unele publicaţii, clubul fiind în subordinera ministerului de resort. În 2017, de altfel, Clubul Sportiv Banatul a cerut intrarea în insolvenţă, probabil tot ca o măsură de-a tărăgăna litigiul.
Cert este că acum există o hotărâre definitivă și irevocabilă, care a tranșat problema dreptului de proprietate în favoarea Primăriei Timișoara. Drept urmare, există hotărâri ale două instanțe (Tribunal și Curte de Apel) prin care dispoziția privind demolarea construcțiilor neautorizate amplasate pe acest teren a rămas în vigoare. Şi mai cert, copiii canotori au fost scoşi în faţă, fără niciun fel de scrupule. în acest război imobiliar. Oricum, potrivit informaţiilor din primărie, în scurt timp, clubul de canotaj va primi un nou spaţiu, unul mai bun decât cel prezent.
Cine este Zaher Iskandarani
Supranumit „Prințul Banatului”, Zaher Iskandarani a fost/este un om de afaceri de origine siriană. A fost cercetat pentru mai toate infracţiunile din Codul Penal începând cu contrabandă de ţigări, încă de la mijlocul anilor 90. A fost un apropiat şi sponsor al PSD. Abia în 2014 Zaher Iskandarani a fost condamnat definitiv la 5 ani de închisoare cu executare și la plata (în solidar cu alți 2 condamnați) a 1.874.000 lei, plus dobânzi către statul român. Condamnarea a fost pentru „inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave, respectiv contrafacerea și contraband de mare anvergură cu țigări”.. După condamnarea definitivă din 4 aprilie 2014, Iskandarani a fugit din ţară. Fiul său, Rami, continuă însă să deruleze afaceri în România.
Comentarii prin facebook