La un moment dat mă săturasem să explic unora care mă tachinau cu privire la opțiunea mea de vot că „noi, alegătorii USR” nu e același lucru cu „noi, USR-iștii” și cu atât mai puțin „noi, LGTBQ-iștii”. Dar nu m-am obosit mult, considerând că și tema asta izvorăște din același mojar anti-european, patriotic, de la ultrașii ortodoxiei și chiar până la partide ca PSD plecate după voturi prin periferia județului Teleorman.
Chiar întrebam: ”Măi, oameni buni, unde ați văzut voi useriști să te tragă în boscheți să semnezi adeziunea aia la o minoritate aprig protejată în zilele noastre?”. Curiozitatea asta mi-am exprimat-o și într-o discuție cu un lider local USR de altfel foarte catolic, încercând să aflu de unde eticheta asta pidosnică altundeva decât din afilierea la o familie europeană verde și liberală.
N-am aflat mare lucru și mă gândeam că una este să nu te împotrivești unui curent, unor porniri ale unor concetățeni ai noștri și alta este să simți nevoia de a trece în statutul partidului adâncul amendament al libertății de exprimare sexuale. Am aflat după incidentul cu primarul Elena Lasconi ceva, totuși. Categoric, nu suntem o societate aliniată sută la sută la mentalitatea civilizației euro-atlantice. Și dacă nu vrem să ne aliniem, asta este, cu forța nu merge, mai bine cu răbdare și înțelegere. Numai că aici, cu zburlirea asta a USR și scoaterea Elenei Lasconi de pe listele europarlamentare nu funcționează nici măcar calculul electoral ce pune orice partid normal în mișcare înainte cu un an de alegeri.
Un partid face un lucru bun sau o prostie, un populism sau ideologie sinceră pentru o reacție ce se așteaptă să o primească de la electorat, cuantificabilă în voturi. Să spui tu președinte Cătălin Drulă, altfel un om ce-a dovedit că are „ouă” în lupta de la Metrorex, că nu te poți lupta cu „monstrul PSD-PNL” demobilizând homosexualii pare cumva ciudat, dacă nu cumva chiar sinucigaș pentru o țară ca România. Spuneam că în calitate de alegător USR poate că ai o imagine de ansamblu despre cum ai vrea să fie societatea în care trăiești după o guvernare a USR, dar nu ai neapărat aceleași calcule ca un membru USR, iar dacă ducem pasiunea mai departe spre confortul unei minorități, atunci chiar că nu mai putem vorbi de o omogenitate.
Mulți dintre noi nu am validat acel referendum nu pentru că am avea nu știu ce trăiri sexuale și nici pentru că USR a cerut boicot. Nu am validat așa ceva pentru a nu face jocul lui Dragnea și al unui PSD ce se urca mai tare pe valul schimbărilor nedemocratice prin acea validare la urne. Din ce imi amintesc, USR tocmai pentru asta a cerut boicot atunci, pentru a nu intra în capcana lui Dragnea, nu că s-ar fi bătut pentru altfel de familie decât cea tradițională, cel puțin nu a fost un argument pe care să insiste public prea mult.
Aici nu e vorba de a fi sau nu membru al comunității LGBTQ, de a fi homofob sau nu, dacă Elena Lasconi e o țață care se visează deja președinte al României, nici dacă Drulă e excesiv de neomarxist, ci de tiparul ăsta deja enervant al discriminării pozitive ce dezechilibrează democrația de astăzi. E mai bine cum face neamțul bătrân și nostalgic când îl întrebi astăzi de migrație? Când e treaz și convins că îl aude cineva vorbește de ai zice că de abia așteaptă Oktoberfestul să se legene în halbe de un litru cu vecinul sirian, iar seara, când ajunge beat la frau a lui, se apucă să-l pomenească pe Hitler și ordinea ce-o făcea el în Germania dacă mai trăia azi? E mai bine așa?
Am votat și aș mai putea vota USR pentru că îmi promite o societate care să nu mai funcționeze ca acuma pe pile și relații, pentru că știe să calculeze când trebuie spus „stop” la o risipă bugetară, fie că ea e în alimentarea fondului de salarii publice sau a anvelopei pensiilor speciale, pentru că nu-i stă capul numai la furt din banul public, ca prin alte partide. Pot vota USR din o mie de motive, că mi se oferă confortul de a sta liniștit, știind că un partid aflat la putere nu mă deviază ca țară de la parcursul european.
Dar asta nu trebuie să mă facă să nu pot spune într-o societate democratică ce a spus Elena Lasconi, că a votat pentru ceva într-un referendum. Treaba ei. Măcar a zis ce a făcut și în ce crede. USR și Cătălin Drulă trebuie să înțeleagă că au pierdut teren nefăcând ce au promis să facă, adică să încerce să stea la guvernare să repare România, nu să ne arunce din nou pe mâna „monstrului PSD-PNL” de care vorbește acuma. Și vor mai pierde în continuare dacă fac precum producătorii de la Hollywood, preocupați înainte de calitate sau meritocrație de algoritmul corectitudinii politice, poate cu un președinte neaoș heterosexual la Cotroceni, la Senat, un „latino” de pe la noi, un șef de cameră LGBTQ, de ce nu o femeie?, iar premier, o „creatură magică”, că pitic nu-i mai poate spune.
Comentarii prin facebook