La începutul acestei săptămâni, o informaţie dată de sociologul Remus Ştefureac, directorul INSCOP, producea un oarecare cutremur pe scena politică. Dând peste cap alte sondaje şi confirmând un sondaj Verifield, comandat de Nicuşor Dan, Ştefureac afirma că există cinci cercetări sociologice care dau un tur II între George Simion şi Victor Ponta. Adică exact cei doi „suveranişti”, care încearcă din răsputeri să revendice „moştenirea” electorală a lui Călin Georgescu. O finală pe lângă care memorabilul tur II din 2000, între Iliescu şi Vadim, pare un parfum proaspăt de primăvară.
Cine este Simion se cam ştie. Un bombardier de galerie, care şi-a descoperit vocaţia aşa-zisei lupte împotriva Sistemului din poziţia naţionalismului de grotă. Şi nu e deloc exagerată nici eticheta de extremist în cazul lui. Cât despre reprezentare internaţională… Doar să ţi-l imaginezi pe Simion la vreun summit cu şefi de state simţi instantaneu un imens gol în stomac şi o necuprinsă (ne)mândrie de-a fi român. Dacă-l ia pe cineva de gât pe acolo sau la vreo doamnă îi spune că o violează? În România le-a făcut pe ambele.
Marea surpriză a ultimelor sondaje este însă Victor Ponta. De data asta într-o prezentare „independentă”. Mă rog, candidatură independentă, că altfel este dependent de multe cercuri toxice şi afacerişti sulfuroşi începând cu celebrul infractor Sebastian Ghiţă, cel care a fost mult timp mufat la bugetele serviciilor secrete, în special SRI. De altfel, Ponta pare mai degrabă marioneta lui Ghiţă, cel care şi-a făcut o ambiţie din a-şi pune preşedintele României.
Precum Simion, Ponta se prezintă un luptător cu Sistemul, deşi din fragedă tinereţe este un produs şi totodată beneficiar al Sistemului. Poate cel mai toxic. A fost premier, preşedinte al celui mai important partid, candidat la prezidenţiale, consilier al premierului de dată foarte recentă şi, dacă ne luăm după un fost preşedinte, ofiţer acoperit SIE. Un individ cu un trecut extrem de tulbure, încă din adolescenţa pariziană, care nu s-a sfiit toată viaţa să calce pe cadavre, uneori aproape la propriu, cum a fost în cazul procurorului Cristian Panait, unul din episoadele „dark”, din biografia sa.
Extrem de versatil, în tinereţe purta şapca revoluţiei culturale a lui Mao, ucigaşul a milioane de chinezi, dar şi tricou cu romanticul revoluţionar Che Guevara, la rândul lui un criminal, mai ales după ce a ajuns la putere în Cuba, înspăimântându-l chiar şi pe Fidel Castro, care l-a trimis să facă revoluţii în altă parte. De la admirator al comuniştilor, Ponta a făcut o piruetă de 180 de grade spre fascism, ajungând un adulator al autocraţilor de dreapta Orban, Erdogan, Vucic, iar mai presus de toate e primul MAGA-iot al ţării, cel mai „trumpist” dintre toţi „trumpiştii”.
Şi aici nu e „maturizarea” de care vorbea Ţuţea, fiindcă Ponta e puţin probabil să aibă convingeri politice. El este un oportunist pur sânge, mânat şi de frustrare şi spirit vindicativ pentru pierderea alegerilor prezidenţiale din 2014. Pierdute tot pe mâna lui, umflându-şi aroganţa cu cola şi popcorn. El are nişte poliţe de plătit, iar ţinta lui sunt chiar românii, care nu l-au ales în urmă cu 11 ani. Apropo de oportunism şi de a spune ce vor să audă oamenii, la fel cum proceda şi Călin Georgescu. Recent, într-un interviu Ponta afirma că la chefuri îi place să asculte şi să danseze pe manele şi îi place vinul roşu „uneori mai mult decât trebuie”. Atât timp cât 80% dintre români ascultă manele, iar mulţi părinţi încă îşi înţarcă copiii cu alcool, chiar nu i-a făcut rău lui Ponta să spună că e manelist şi îi place băutura.
Mulţi spun că, spre deosebire de Simion, Ponta ar fi impredictibil, dar nu cred că e aşa. Ponta e mai mult decât previzibil. El vrea să fie un Orban al României, să conducă ţara cu camarilă personală (oligarhii săi) şi să pună democraţia în pod. Atât şi nimic mai mult. Cine e mai periculos dintre cei doi? Bombardierul care pân’ la urmă poate fi strunit sau “trumpistul” care se vrea dictator?
P.S. „Suveraniştii” noştri tot urlă că trebuie să ne punem în genunchi în faţa lui Trump şi să fim „demni” în Europa precum Orban. Fără bani europeni, Orban a dus Ungaria la coada Europei, iar acum Trump i-a impus exact aceleaşi tarife ca celorlate ţări europene. Sărac dar demn. Nu, nu Orban e sărac, el şi ai lui sunt putrezi de bogaţi, maghiarii au sărăcit, hrănindu-se doar cu iluziile revizioniste vândute de premierul lor.
Comentarii prin facebook