Au trecut două luni şi jumătate de când a fost dat jos Guvernul Bolojan prin moţiune de cenzură şi încă nu s-a constituit un nou executiv. Într-un context intern şi internaţional foarte complicat, România funcţionează cu un guvern pe avarie, desemnarea unui executiv plin fiind o necesitate de gradul zero. Preşedintele Nicuşor Dan promitea de la început că într-un „termen rezonabil” va fi instalat un nou guvern. Au trecut deja mai multe „termene rezonabile”, ajungându-se acum într-o etapă total… nerezonabilă. Şi nici nu se întrevede vreo luminiţă de la capătul Palatului Cotroceni.
Deşi lucrurile par complicate din punct de vedere al aranjamentelor care se pot face în parlament, nu cred că avem în faţă un nod gordian. Şi mă refer la faptul că PNL şi USR nu vor cu PSD, PSD nu vrea cu Ilie Bolojan, dar vrea cu Alina Gorghiu. Tot PSD nu vrea cu AUR pe faţă, dar vrea cu oamenii AUR pe sub masă. În fine, AUR nu vrea cu nimeni, fiind singurul partid care îşi doreşte cu adevărat alegeri anticipate. Şi totuşi, din haosul acesta, Dan are pe masă două propuneri de premier, făcute de partide, cărora însă se încăpăţânează să nu le dea curs. Motivul oficial, pentru că nu ar exista majorităţi în spatele acestora. Dar când i-a desemnat pe Eugen Tomac şi Adrian Veştea existau majorităţi? Sigur, în cazul lui Veştea a fost şi o încercare absolut abjectă, pe-o mână cu PSD, de a sparge PNL.
Din cele două propuneri aflate pe masă, Sorin Grindeanu şi Siegfried Mureşan, sunt convins că cel puţin una ar obţine votul parlamentului. Problema este că în ambele cazuri are de suferit PSD. Şi o să mă explic. Varianta Grindeanu are mai slabe şanse de reuşită, dar nu neglijabile. În cazul în care va trece, PSD va avea de gestionat o situaţie dificilă din punct de vedere economic şi social. Şi cum a promis foarte multe, va reuşi să livreze puţin către nimic. Mai ales că PSD nu e partidul care să facă reforme, restructurări în aparatul bugetar, să elimine sinecuri etc. Să nu uităm că mult timp Grindeanu a fugit ca necuratu’ de tămâie de nominalizare.
În cazul în care el nu va primi votul de învestitură, în PSD se va deschide Cutia Pandorei. Se va accentua ideea că PSD a ajuns un partid de loseri, fiind la a treia înfrângere mare într-un timp foarte scurt. Fiindcă şi ratările în cazurile Tomac şi Veştea se contabilizează tot în palmaresul negativ al partidului. Adăugând aici şi decuplarea de la banul public, deasupra PSD-ului se anunţă nori dintre cei mai negri. Iar unii trebuie să explice această „aventură” începută cu retragerea miniştrilor din guvern, continuată cu moţiunea de cenzură şi finalizată prin impotenţa găsirii unei soluţii. Tot aici se poate discuta şi despre declanşarea procedurii pentru alegeri anticipate, marea spaimă a PSD.
În cazul desemnării lui Mureşan, cred că lucrurile vor fi mai simple. Sub ameninţarea ghilotinei alegerilor anticipate, pe lângă aleşii PNL-USR-UDMR, vor vota guvernul toţi bizarii ăia care au intrat pe listele unor formaţiuni „suveraniste” (POT, SOS, chiar unii din AUR) dar şi mulţi parlamentari PSD. Oricare ar fi ordinele de partid. Că ştiu şi PSD-iştii că la viitoarele alegeri aproximativ jumătate din actualii parlamentari nu se vor mai regăsi pe locurile eligibile, care vor fi tot mai puţine. Aşadar, o dublă lovitură pentru PSD: intrarea în opoziţie, adică fără cutii de pantofi, fără jet-uri Nordis, dar şi o revoltă internă a celor care vor vota orice, doar ca să nu se ajungă la anticipate.
De ce nu vrea Nicuşor Dan să aleagă una dintre cele două variante? Dacă nu din încăpăţânarea bolnăvicioasă de-a avea „premierul său”, singura explicaţie este că vrea să salveze PSD. Cu riscul de-a da foc la ţară…
Comentarii prin facebook