Preparativele politice pentru o candidatură în tandem Ciolacu-Ciucă pentru președinția României și șefia guvernului arată încă o dată că românului îi place moderația. Nu vrea ciorba nici prea sărată, nici prea dietetică, nici prea acră, nici prea dulce, nici prea fierbinte, nici prea rece, iar în logica asta putem vorbi mult și bine despre cum românului îi place să nu facă mișcări bruște, să nu existe riscul să-i fie pe viitor mai rău, dar, categoric, nici foarte bine. PSD a aruncat o sondă de testare, subiectul nu e copt și pare retras de PSD înainte de a fi pus pe masa discuțiilor, ca urmare a unor reacții de respingere din partea PNL, însă el poate reveni cu un mare succes, doar suntem în România.
Tandemul ăsta este sistemul, mainstreamul, dar să nu vorbim în termeni care ar putea da frisoane suporterilor teoriilor conspirației, membrilor AUR sau talibanilor din PSD. E vorba de statul oficial care se amestecă oleacă cu cel „paralel”, acel stat paralel din poveștile savuroase ale perioadei Dragnea, ba și mai târziu, în pandemie, Oculta. Acest stat e ca și ciorba dorită de român, nu vrea să se despartă prea brusc de trecut, face câțiva pași mici și spre viitor, dar mici, să nu ne ia cu amețeli.
Paradoxal, românul condamnă hoția, avem poeți naționali care ridică cu patos această problemă, dar când să luptăm cu ea parcă nu mai e o așa de mare prioritate. Cu ce ne afectează pe noi că Arsene a băgat mâna în buzunarul statului?, se întreabă mulți când văd că un baron sau altul e urmărit de DNA sau condamnat în Justiție. Numai dacă românul este el personal pe podul din Neamț când acesta se dărâmă ca urmare a corupției acelui baron, doar atunci și-ar putea răspunde serios la o asemenea întrebare. Altfel, nu.
Românul vrea și un învățământ de calitate, indiscutabil, dar se adună un mare cor de contestatari dacă copilul este „chinuit” să învețe atâta la școală. Prea multe teme, prea multe materii la bac, mai simplu nu se poate? El vrea învățământ de calitate și o Românie educată, da, dar dacă s-ar face un sondaj cu îngrijorările sale, furtul intelectual, plagiatul, care pune în relație de egalitate impostorul cu priceputul, leneșul cu harnicul, nu ar fi o urgență, avem noi treburi mai arzătoare, nu?
De asemenea, el mai vrea și un sistem de sănătate foarte bine pus la punct, ca la privat, cum a auzit el că este în Germania, dar dacă s-ar putea să cotizeze minimum la un sistem bolnav de asigurări de sănătate, ba chiar deloc, prin evaziune, atunci ar fi mai bine, motivând că de aia nu vrea să dea bani, căci statul îi gestionează prost, iar dacă îi gestionează prost, de ce să-i mai dea? Spune că nu e în regulă să dai șpagă la medic, dar bine i-ar mai prinde ca cineva să-i facă o relație cu o cunoștință medic când are nevoie mare de așa ceva. Eheheeee, pe vremea lui Ceaușescu se rezolvau toate! Unchiul, verișoara, colega de birou, vecinul, tot dădeai de cineva cu intrare la un doctor care te scotea din necaz. Tot pe bani, pe salam, pe o țuică etc, dar erai mândru că ai reușit să faci sistemul mai prietenos.
Firește că românul de rând vrea o pensie decentă, nu cere neapărat ceva obraznic de mare, dar subiectul pensiilor speciale (ale altora) nu-l prinde foarte tare, nu iasă în stradă să facă scandal pentru un furt de o asemenea amploare. Dacă se poate, trage niște sfori să iasă la pensie mai repede, fie medical, influențând comisia, fie penalizat, dar nu se întreabă spre ce se îndreaptă pe termen lung, va mai avea acel stat de unde să plătească toate aceste poveri? Îl interesează?
Deși unii regretă vremea lui Ceaușescu, în același timp am devenit și militanți pentru libertăți. Dacă s-ar gândi, la absurd, legiuitorul să ofere ordine publică de calitate, atunci să vezi cum s-ar inflama unii că instituțiile de forță ne vor restrânge drepturi. Dacă ar face cineva legi mai aspre pe șosele, să vezi concluzii: că poliția vrea să-și facă norma de amenzi. Dacă amenzile vor fi mărite pentru criminalii de pe drumuri, atunci statul vrea să îngroașe bugetul, că nu mai are bani.
Nicolae Ciucă, premier! Marcel Ciolacu, președinte! Să fie la fel ca înainte! Ca înainte de 2020, ca înainte de 2016, de 2012 și așa mai departe. Dacă se poate, să nu se schimbe mai nimic.
Comentarii prin facebook