Primul pas. Se ia un bombardier de galerie, nici prea deştept, nici prea prost, nici prea aşa, nici prea altfel, dar cu gura mare şi neavând nicio problemă să-şi folosească pumnii în lipsa argumentelor. Odată găsit, e pus să repete ca o moară stricată ceea ce vrea să audă o parte a electoratului. Şi aici aş împărţi electoratul ţintă în cel puţin trei categorii. Prima ar fi cea a revoltaţilor de serviciu. (Evident că nu e vorba de revoltaţii aflaţi în căutarea sensului vieţii şi a condiţiei umane!) Apoi ar veni cei care nu şi-au făcut un scop în viaţă din a citi mai mult de o carte, dar în schimb sunt extrem de bine pregătiţi în a răspândi pe reţele de socializare cele mai tembele teorii ale conspiraţiei. În fine, e vorba de cei al căror IQ poate fi măsurat cu degetele de la o mână, dar cu mărinimie spun două mâini…
Al doilea pas, discursul. Neapărat acesta trebuie să atingă sentimentele „patriotice”. Suntem poporul cel mai şi cel mai din univers, trăim pe un tărâm binecuvântat de Dumnezeu, „Grădina Maicii Domnului” şi tot aşa. Punem în ghiveci şi niscaiva dacopatie. Ştiţi, chestia aia cu dacii, poporul primordial al omenirii, centre energetice ş.a. Nu pot lipsi, biserici, cruci, ortodoxie, popi, tradiţionalism etc. Adăugăm în creuzet şi puţin misticism cu iz legionar, că se coagulează bine cu cele de mai sus. Ba împrumutăm şi recuzita legionară, nunţi populare, miţoase, ii etc.
În politica externă să fie clar. Deşi suntem poporul cel mai cel nu putem fi ce am fost şi mai mult decât atât din cauza străinilor individioşi pe bogăţiile ţării şi calităţile nemaivăzute ale românilor. Acolo e sursa tutoror nenorocirilor. Evident, că „nu toţi străinii e răi” (ca să mă exprim ca un AUR-ist), ci doar aceia din vest. La est, cu excepţia ucrainienilor, avem străini buni. Iar Maica Rusia este „sora” noastră mai mare întru ortodoxie, obscurantism medieval şi naţionalim de grotă. Ne batem cu cărămida în piept că suntem unionişti şi ne pasă de moldovenii de peste Prut, dar în momentul în care Republica Moldova face primii paşi concreţi pentru a ieşi de sub umbrela Kremlinului, o înjurăm pe Maia Sandu şi cerem oprirea tuturor ajutoarelor materiale. Cu războiul sângeros declanşat de un scelerat de la Kremlin, e mai uşor. Spunem că suntem pacifişti, dar în spatele „pacifismului” tot Moscova se vede.
Acţiune. Aici e simplu. Avem, deja la dispoziţie reţelele antivacciniştilor, ale conspiraţioniştilor etc. Luăm cu asalt ba parlamentul, ba o primărie condusă de un „neamţ”, luăm de gât la propriu miniştrii care nu plac poporului şi, în linii mari, aducem peluza în parlament. Doctrină, programe politice? Astea sunt fineţuri care lasă rece oricum electoratul ţintă.
Dar ajung cele de mai sus ca să faci un partid care în trei luni, în toamna lui 2020, să crească de la 0% la locale la 8 procente la parlamentare? Iar acum să ajungă în sondajele pe bune pe locul II şi, dacă luăm în calcul spirala tăcerii, să sufle în ceafa PSD? Chit că am parcurs o perioadă foarte grea, cum a fost cea a pandemiei. Parcă lipseşte ceva. Un păpuşar sau mai mulţi. În mod evident, PSD-ului îi convenea un AUR puternic, în speranţa că la prezidenţialele din 2024 se repetă scenariul Iliescu – Vadim din 2000. Şi aici trebuie observat că televiziunile infractorilor care au fost tot timpul în subordinea PSD au o atitudine binevoitoare, dacă nu chiar mai mult, faţă de AUR. Şi PNL a avut un anume interes, la un momernt dat, în dezvoltarea AUR în speranţa că partidul lui Simion va rupe din USR. Dar cel mai mult cred că le convine „patrioţilor” din servicii, în general pensionari şi care ar vrea să aibă un partid la butonieră. Securişti care şi-au păstrat linii de comunicae cu Rusia. Şi uite am ajuns la încă un posibil „creator”.
Cert este că „monstrul” a crescut şi pare să fi scăpat de sub control. Cei din PSD şi PNL îşi fac tot felul de calcule cum pot să-l contracareze. În numele acestui iminent pericol public, „Hannibal ante portas”, cele două formaţiuni vin cu cu o contraofensivă care nu mai respectă nicio regulă a democraţiei. Cum ar fi cea a alegerilor comasate, menite să deruteze un electorat oricum nu prea informat. Chiar oameni rezonabili spun că PSD şi PNL sunt obligate să facă orice pentru a opri pericolul. Chiar sacrificând democraţia. Un „monstru” de laborator poate fi combătut însă şi altfel. Inclusiv prin „vaccinarea” românilor cu un ser împotriva demagogiei şi prostiei.
În istoria literaturii cel mai cunoscut experiment scăpat de sub control i-a aparţinut unui anume Victor Frankestein. În cazul de mai sus cine o fi „Frankesteinul”? Sau or fi mai mulţi?
Comentarii prin facebook