Toată lumea știe că Ilie Bolojan va conduce un guvern de sacrificiu. Chiar și Ilie Bolojan știe asta, dar ce poate fi mai frumos decât un sacrificiu pentru țară?! Până aici lucrurile sunt clare și chiar frumos romanțate, cu un politician care își asumă niște decizii ce nimeni nu ar fi dispus să le ia. În timpul crizei din 2009, premierul Emil Boc a mai procedat la așa ceva, doar că atunci omul n-a făcut decât să nu iasă din cuvântul lui Traian Băsescu. Iar președintele de atunci n-avea încotro decât să respecte calendarul reformelor transmis de investitorii FMI și Uniunea Europeană.
Acum, premierul Bolojan nu are „șansa” presiunii Fondului Monetar Internațional pe decidenții de la București. Nu poate transmite mesajul că românul conducător ar fi fost mai blajin cu poporul, n-ar fi tăiat sporuri, n-ar fi dat lumea afară din instituțiile de stat, n-ar fi ridicat cota TVA, dar că neiertătorul finanțator occidental nu iartă nimic, pune piciorul pe grumaz și comandă lucruri dureroase pentru poporul român. Nu că aceste măsuri ar fi necesare pentru echilibrarea bugetului României și pentru a ne modela niște obiceiuri de consum mai sănătoase, ci pentru că FMI și UE sunt niște oameni răi cu blajinul popor român.
Nu, acum nu avem contract cu FMI, avem ceva condiționări de la UE pentru continuarea finanțărilor europene, dar Ilie Bolojan pare rupt din tot peisajul politic românesc, un erou de benzi desenate despre care vom auzi că a fost scuipat sau aplaudat pentru munca sa. Doar că Superman pare să aibă pelerina cam strâmtă, Zorro are spada cam scurtă, iar Batman are urechile cam blege, toate neajunsurile venite din felul cum știe clasa politică românească să consume parteneriatele și colabărarile la guvernare.
Cred că premierul Ilie Bolojan nu se va consuma atât de tare prin măsurile dure luate în economie, cât mai degrabă pentru faptul că la prima mare mișcare de protest sindicală se va trezi PSD să dea dreptate contestatarilor, profesori, cadre medicale sau polițiști, uitând că face parte dintr-o frumoasă guvernare. Apoi, USR ar putea amenința cu ieșirea de la guvernare dacă în Justiție se vor petrece lucruri urâte, ceea ce n-ar fi deloc de neconceput, la cum arată încă la noi fenomenul, dar suficient să acuzăm din nou partidul de imaturitate în fața unor astfel de provocări.
Poate și din interiorul PNL se vor trezi unii să găsească momentul prielnic pentru săparea poziției lui Ilie Bolojan, astfel încât rotativa să nici nu-și fi consumat prima jumătate, cea liberală, pentru ca mai apoi să se revină la vechile obiceiuri. Noi, cei care ne-am perpelit în 18 mai să aducem cât mai multă lume la vot, care ne-am răcit gura să explicăm care este pericolul, dar n-am știut foarte clar să spunem care va fi avantajul, în ce situație vom fi? Adică noi ne-am dat peste cap să votăm cum am votat, iar ei, proeuropenii, nu sunt în stare să guverneze cu puterea ce le-am dat-o dându-ne peste cap?
Ce credeți că va uza mai mult guvernarea Bolojan? Durerea reducerii sporului de praf, a tichetelor de turism sau senzația că ei, pesediștii, liberalii, useriștii ori udemeriștii, nu se pot înțelege pentru interesul țării nici măcar atunci când situația arde atât de tare?
Comentarii prin facebook