Timișoara va avea alegeri pentru primar prin primăvară, cel mai probabil. Dacă până mai ieri ciuleai urechea pentru vreo înțelegere între Nicușor Dan și PSD, o presiune de la Bruxelles pentru respingerea legii integrității în forma „amendamentului Fritz”, acuma e cam sigur că s-a pus batista pe țambal. Timpul va trece, România va uita, iar Timișoara va merge la urne. La urma urmelor, încălcarea principiului neretroactivării unei legi conta mai mult decât poziția lui Dominic Fritz, compromisă oricum din 2020 pentru o greșeală în primele zile ale sale de primărie.
Dar prin așa ceva am mai trecut cu PSD la butoane și credeam că am depășit acest nivel de șmechereală politico-juridică. N-am depășit nimica, doar alesul de la Cotroceni s-a integrat perfect în acest peisaj. Interesant este însă cum vor cupla timișorenii cu aceste alegeri venite pe nepusă masă. Scrutinul la termen din 2020 a adus la urne peste 93.000 de timișoreni, vreo 110.000, în cazul celui din 2024. O prezență între 40 și 50 la sută, adică măricică. N-a fost o explozie populară, dar nici leșin în fața evenimnentului electoral. În ambele cazuri, a fost o luptă în doi Dominic Fritz – Nicolae Robu și poate că disputele la baionetă sunt mai gustate de public.
La anul vom avea altceva. Inclusiv un sondaj de opinie real despre ce se va întâmpla în anul electoral 2028. Cred că Timișoara necuplată politic nu va răspunde cu o mare pasiune momentului, în cazul că nu se va întâmpla ceva furtunos până și în Campania electorală. Și ce să se întâmple? Cel mai spectaculos moment ar putea fi reintrarea în cursă a lui Nicolae Robu. Ar fi o chestiune de culoare și poate un ajutor pentru candidatul USR, prin ruperea de voturi de la AUR. Și de la un PNL căruia centrul îi cere alianță cu USR, iar rânduiala locală ar merge pe invers.
Altfel, emoția victimizării lui Dominic Fritz ar putea conferi un statut de favorit candidatului USR. Electoratul USR poate fi cel mai motivat în aceste alegeri, iar Dominic Fritz va fi un important agent electoral pentru candidatul partidului sau coaliției cu PNL, în caz că se va merge pe această variantă. Un nume onorabil, cu imagine bună în Timișoara, dar poate nu încă cu o notorietate suficientă. Numele cel mai vehiculat este cel al rectorului „Politehnicii”, Florin Drăgan, independent politic la ora asta, dar decizia finală se va lua după testarea pieței prin sondaje de opinie și nu numai.
PSD va avea o problemă în apatia alegătorului propriu în fața șanselor veșnic mici la victorie în Timișoara. Ceea ce ar putea determina filiala să nu compromită un nume ca Alexandru Rogobete, ci să apeleze la candidați de import sau formule care să simuleze participarea. La liberali situația e poate la fel de demotivantă, cu atâta mai mult cu cât un troc Timișoara-București (S6) poate da USR-ului candidatul la Timișoara într-o alianță greu înghițită de PNL Timiș.
La o primă vedere, principala preocupare a liberalilor timișeni ar fi să adopte acele măsuri care să-i micșoreze șansele lui Florin Drăgan. Din rațiuni ce țin de o rivalitate universitară, nicidecum de una politică. Conducerea filialei, în frunte cu președintele Marilen Pirtea, rector al Universității de Vest, poate că ar fi de acord să susțină oferta USR, discutată și cu Ilie Bolojan la centru, dar ea să fie alta decât rectorul Universității „Politehnica”, iar „șantierul” ăsta va întreține un suspans mai mare decât rezoltatul alegerilor în sine. Poate că în zona asta de politică, considerată mai spălată, se pot respecta înțelegeri făcute într-o coaliție, ca să mai poată condamna PSD că nu știe să respecte o vorbă dată.
Mulți ar paria pe un scor bun al AUR chiar și în Timișoara, poate nu suficient de bun pentru a câștiga într-un tur de scrutin Primăria Timișoara, dar bun. Poate că și numele va conta, dar formula de avarie pentru o candidatură AUR ar putea fi blajinul Iliuță Sârbu, consiler local al partidului. Pe aceste alegeri vor fi cu ochii nu numai cercurile politice, dar și cele de afaceri din jurul acestora, fiind de așteptat ca scurtul mandat al primarului ales la anul să fie confirmat la alegerile regulate din 2028, ceea ce mărește miza în zonele mai rarefiate ale electoratului.
P.S. Pe această cale s-ar cădea să anunțăm conspiraționiștii din Timișoara că serviciile secrete germane (BND) s-au făcut de rahat. Ce servicii sunt alea care nu sunt în stare să aibă grijă ca principalul lor „spion” în România (omul de la care s-ar fi așteptat ce să facă în politica românească?) să nu eșueze administrativ printr-o banală semnătură pe un document și mai banal la început de an 2020. Cât amatorism! Nici neamțul nu mai e ce-a fost!
Comentarii prin facebook