Aparent, impresionantele proteste din ultimele două săptămâni au adus doar două mici victorii. În primul rând, e vorba de abrogarea deja celebrei Ordonanţe 13 şi apoi de demisia ministrului Florin Iordache, un retard politic care oricum n-avea ce căuta în funcţia respectivă. Aparent, e totuşi prea puţin, vorba preşedintelui Klaus Iohannis. Mai trebuie adăugat că primele manifestări de stradă au reuşit să stopeze şi o ordonanţă a graţierii care s-a transformat însă într-un proiect de lege asumat de Guvernul Grindeanu. Şi totuşi, aceste extraordinare proteste au făcut mult mai mult pentru România.
Există în fibra oricărui mahăr PSD-ist o nostalgie după perioada lui Adrian Năstase. O perioadă extrem de tristă pentru România, dar pe care PSD-iştii o laudă ca fiind extrem de performantă. Scorul imens obţinut la alegeri i-a făcut din nou pe social-democraţi să creadă că pot întoarce acele vremuri. Sau, dacă nu întoarcerea lor, măcar „teleormanizarea” României. Or, primul pas în acest sens era reducerea DNA la o formă fără fond. Imediat după alegeri, televiziunile de casă ale PSD au început un atac furibund şi isteric la adresa DNA, „eroul” principal fiind infractorul scăpat Sebastian Ghiţă. Pe acest fond, guvernul urma să vină cu mai multe acte normative prin care munca DNA trebuia redusă la tăcere.
Fiindcă abuzul în serviciu, la urma urmei, nu este o greşeală, cum susţin unii, ci o şpagă care n-a putut fi probată. Iar pe lângă eliminarea câtorva mii de dosare DNA, prin dezincriminarea abuzului în serviciu se dădea baronilor locali undă verde la furat. Mai ales că asupra lor urma să se reverse miliarde de euro prin aşa-numitul Fond Dragnea, gestionat de Sevil Shhaideh. În acelaşi timp, prin graţiere şi amnistie, urmau să fie „albiţi” toţi mahării PSD.
Aşadar, DNA era scos din joc, banii erau pe mâna baronilor PSD, urma doar acumularea întregii puteri. Asta însemna ca la nivel local, dar şi central, Poliţia, Finanţele, ANAF şi alte organe de control să fie la picioarele PSD. Aşa cum era în perioada Adrian Năstase. (Sau oarecum în Teleorman şi după acea epocă.) Poate unii nu-şi amintesc, dar, la acea vreme, baronul local controla inclusiv Justiţia, nu mai vorbesc de Poliţie, Gardă Financiară, Finanţe etc. Dacă un om de afaceri refuza să cotizeze la partid, era imediat asaltat de „organe”. Dacă un primar din alt partid refuza să intre în PSD, prima dată i se blocau banii pentru localitate, apoi era „vizitat” de organe. Nimeni nu comenta, fiindcă 90% din mass-media era controlată de PSD. Dacă un procuror mai nărăvaş (Alexandru Lele din Oradea) se lua de un mahăr PSD-ist era zburat imediat din procuratură. Iar un procuror tânăr (Cristian Panait) trimis să investigheze cazul ajungea să se sinucidă. Asta era România lui Năstase şi asta e şi pohta PSD-iştilor acum.
Numai că, spre deosebire de acea perioadă, a mai apărut un instrument: social-media. Chiar şi aici s-a pregătit terenul. În toamna lui 2015, Liviu Dragnea a forţat un proiect de aşa-zisă lege a defăimării, de fapt un pumn în gura generaţiei Facebook. Avocatul hoţilor şi corupţilor dorea atunci amenzi de zeci de mii de euro pentru cei care critică un demnitar inclusiv pe reţelele de socializare. Era o cenzură în toată regula. A venit însă tragedia Colectiv şi schimbarea Guvernului Ponta, iar proiectul lui Dragnea, care trecuse prin Senat, a fost uitat. Mai trebuie spus că în mintea creaţă a teleormăneanului s-a găsit şi o conjunctură externă favorabilă pentru planul său. La Casa Albă a ajuns un preşedinte populist şi izolaţionist, căruia părea să nu-i pese de ce se întâmplă în România, în timp ce Uniunea Europeană se confrunta cu mari probleme interne. Deci era momentul ca prima mustaţă a ţării să pună laba pe România, fără proteste din exterior.
Planul său a avut un singur cusur. Nu s-a aşteptat la supeba reacţie a străzii, a acestor oameni care dovedesc că România mai are o şansă şi e vie. Fiindcă în stradă au ieşit cei care doresc un viitor pentru România şi pentru copiii lor. Vor o ţară în care hoţia şi corupţia să nu mai stea la masa guvernului. Vor o ţară în care sechelele trecutului să fie lăsate… trecutului. „Revoluţia luminii” a blocat întoarcerea României în trecut, a blocat „teleormanizarea” ţării şi acesta e principalul ei merit. Dincolo de micile victorii precum demisia unui pitecantrop sau abrogarea unei ordonanţe. Iar această Revoluţie care a trecut graniţele ţării a venit de acolo de unde Dragnea bănuia totuşi ceva: reţelele de socializare.
Comentarii prin facebook